supliciu

Miel

peste ceva timp va fi ieri,
din nou,
a trecut Paşte, am mai mâncat un ou,
am dat crez iar la învieri.

port în imagine pe mielul-sacrificiu,
din care muşc...
parcă mă împuşc
când ştiu că n-a clintit la ultimul supliciu.

nu mă mai plâng, că mă tot trec,
căci nu sunt cast;
omor pentru al meu fast,
doar să petrec.

de ce mă-nchin atunci,
cerşesc credinţă
că sunt mai bun... copia de fiinţă,
cu-i mă aseamăn... şi-omor altora, prunci.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 39

Oh! cum te pot cânta cum se cuvine,
Când toată eşti tot ce am eu mai bun?
Ce haznă are-o rugă pentru mine,
Când ruga tot de dragul tău o spun?

Chiar şi aşa, trăind-o separat,
Iubirea nu mai poartă-acelaşi nume,
Dar împărţind-o, te-aş fi înzestrat
Cu tot ce numai ţie-ţi se cuvine.

Absenţă, eşti supliciu dovedit,
Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,
Să destind timpu-n gânduri de iubit.
Sunt timp şi gânduri dulci decepţii oare?

Mă-nvaţă toate cum să fac iar doi,
Ruga-i în van, departea mea rămâi.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culpabila tăcere

Ştiaţi?
Vai, nu ştiaţi...
De când e pe Pământ,
greşeala ţine-n sipet
două odoare scumpe:
sentinţa-i prima!
Iar cea de-a doua,
precum ştiţi,
e dreptul la iertare!
Atâta că, Iertarea,
naivă şi credulă,
Duce-n spinare, greu,
o crâncenă rivală:
condamnarea!
Fără dreptatea judecăţii!
De ce? E simplu:
ca să-i prindă locul!
Urmeaz-apoi, desigur,
înghiterea găluştii!
Înghiterea găluştii e...

[...] Citeşte tot

pamflet de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsarea amurgului

parcă aş sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identităţii profunde

pietrele salută scrâşnind
sub apăsarea amurgului

nişte crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuţii
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare

o proiecţie bizară e trecutul

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie cu dor

Senin mereu în al meu gând, deşi în suflet port furtuna
Şi lacrima îşi sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng,
Un munte şi-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră,
Când sărutări în mine umblă şi mă îneacă cu plăcerea...

De frunză ochiul îmi lipesc şi toamnei scriu fidel supliciu
Şi-o rog să-ţi dea acest indiciu, că nu te uit, că te iubesc...
Mai vântur iar nebune picuri, ce au săpat până la os
durerii locul nemilos... fără de rost, nişte nimicuri!

Degeaba toamna orchestrează vioara ploii să mă-ncânte,
cu naiul vântul să descânte... noiembrie cu dor veghează...
Azi împletesc cu el cuvântul, o torţă tu ce mi-ai aprins,
cu flacăra-i de nedescris... rebelă-o las... a-mi zmulge gândul
din rănile ce s-au prelins...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditatie

ma simt a fi o stanca pierduta in ocean..
din care oceanul smulge bucati, an dupa an,
dar stanca neclintita suporta acest supliciu
caci soarta lor unita-i... si face un sacrificiu.

ma simt a fi copacul de toamna dezgolit,
ce trunchiul isi apleaca in vantul razvratit
si frunzele-si aduna sub el, ca pe-o comoara,
dorind sa le ascunda de timpul ce omoara.

ma simt a fi o pasare captiva-n colivie..
si-a carei existenta e scurta dar n-o stie.
hraneste cu iluzii desarte al ei vis...
sa zboare-n libertate nicicand nu-i e permis.

in fine, ma simt om caci asta imi e soarta...
trecand pe drum strain, cumva... pierdut-am harta...
de-atunci, stau la rascruce si simt ca imi e dor
sa plec la drum, s-ajung din urma un calator...

poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintiri te caut...

Când mi se face dor,
În amintiri te caut,
Umblând încetişor,
Prin sufletu-mi precaut...

Dar fără să-mi dau seama,
Plâng pleoapele-amândouă,
Aşa cum spunea mama:
"Că şi-n oameni mai plouă."

Cănd mi se face frig,
Tânjesc să-mi fii aproape,
Dar între noi e-un dig,
"Uscat" ferit de "ape"...

Şi fără să-mi dau seama,
Ajuns-ai să-mi fii viciu,
Aşa cum spunea mama:
"Că dragostea-i supliciu."

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-aflăm în împlinirea...

De ce n-aflăm în împlinirea dorinţelor din astă lume,
Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat,
De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume
N-afli nimic ­ nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat.

Bacanta-ţi dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară.
Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu;
Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amară,
Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ţi li se prea dădu!

Şi gloria te chinuieşte ­ e un supliciu ce apasă,
Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta;
Şi vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă
Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta.

Nu împlinirea cea aievea a celor ce doreşti în lume,
Numai dorinţa după ceva e tot ce-i dulce pe pământ;
Dorinţa, iubirea de fală, ambiţia după un nume,
Îmbletul după mărire: te fac numai mai fericit.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

De n-aş avea în lume, de n-aş avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aş crede mai mereu că-n viaţa asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.

Mă simt un vas topit, o luntre în derivă
Ce nu-mi aparţin nici mie, dimpotrivă,
Sunt naufragiat pe-o insulă din mare
Iar clipele mi-s grele şi visele amare.

Privirea mi-o ridic spre cerul plumburiu
E noapte-n mine, Doamne, şi nu pot să descriu
Cum mi se pare drumul pe care-acum păşesc
Ca un etern supliciu ce-n taină-l ispăşesc.

Şi simt în jurul meu o ploaie, o furtună
Când norii tot mai negri în jurul meu se-adună
Să-mi smulgă chiar din suflet, brutal şi odios
O ultimă nădejde, aceea în Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect

Salutări mamelor, ce-şi rupeau pâinea de la gură
Şi celor ce-n copii îşi dedică sacrificiu...
Şi multor taţi, ce-şi crăpau palme până la tortură,
Împovăraţi şi acum de dări... să n-aibă odraslele supliciu.

Gând bun bunicii, îşi pierzând văz s-aştepte
Nepot, ca pe-adierea de scumpele speranţe...
Şi moşului, se cocoşând căruţ să urce pe trepte,
Uitându-şi şale, gata pui să-şi apere... 'n 'naltele instanţe.

Mă închin la neam, ce s-a îmbăiat în râu de sânge
Şi acuma rabdă încă pe îngreunaţii umeri...
O ţară o slăvesc, ce-mi dă tot, nu se plânge
Şi al meu popor fugar... mulţimi, ce greu le numeri.

Îndrept la cer o rugă, către sfinţii astrale,
Să m-aibă în grija lor şi pe toţi, pân' la unul...
Şi de n-o merita -că ultim bun gând nu moare-
Să fie loc sfinţit, că osuar este... este, cu duiumul!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!