sup�rare

Seamănă

Nu umbla pe cărări
Plictisitoare
Cu gândul
C-ai să găseşti
Comori rare
Îngropate în poveşti.
Vei avea surprize
Mari,
Toate-nvăluite-n fumuri
De zevzeci
Şi de samsari
Care te doresc pe drumuri.
Dăruieşte-te,
De poţi,
Trecând şi peste ispite
Ce aşteaptă
Pe la porţi
Să te-nsoare sau mărite.
Seamănă
Dacă ai o sfoară*

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele re

când am scris despre sângele re
vărsat în războaie de apă
rare
au fost monumentele-n care şi ea
calota de bronz a planetei să nu se topea
scă – eu să nu
mai aud despre jertfa de bine să fi
e sângele comun mai de preţ ca rubinele –
clare
îmi sunt acum puterile noastre
căţărate pe ziduri de apă, de a...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre fericirea de a dărui

Cea mai mare fericire
e să dai la cel ce n-are,
generos şi cu iubire
să împarţi cadouri rare.

Roza nu e mai frumoasă
decât chipul celui care
dăruit, în jos îşi lasă
mâna, plin de încântare.

Să te bucuri nici nu poţi,
de nu dai oricui ce-ţi cere!
De n-aş da ce am la toţi,
n-aş avea nici eu plăcere...

poezie clasică de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măselele

nu
toate măselele mestecă tone de carne
nu
toate măselele ronţăie degete verzi
nu
toate măselele trag la măsea
nu
toate măselele sparg rare pahare
nu
toate măselele sunt de minte sau mentă
nu
singure ele măselele dor
nu
doar eu ajung pe-o măsea şi
nu
toate măselele mişcă smalţ tricolor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul

Aventurându-se pe mare,
Ca un bărbat adevărat,
El seama încă nu şi-a dat
Cam câte a schimbat... vapoare
Şi acostând în porturi rare
La nicio damă nu s-a dat
Doar de soţie obsedat,
În gând purtând-o cu fervoare
Iar credincioasa lui nevastă,
Adeverind că este castă,
Chiar în această conjunctură
Strunindu-şi pofta cu răbdare
Visează la o aventură
Şi ea cu gândul tot la mare.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantera

Nimic nu mai reţine-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
şi după ele absolut nimic.

Mersul ei moale, lin, plin de putere
roteşte totul spre un punct discret
ce pare a fi un dans spre centru-n care
adoarme o voinţă-ncet, încet.

Doar câteodată, fără zgomot, rare,
pupilelor cortine prind vecii.
O rază trece-ncet prin mădulare
spre inimă şi se opreşte a fi.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise de aur, o ciută

Cernea o sită nevăzută
Însingurarea în troiene
Petale de roze pe gene
Din vise de aur, o ciută

Şi mugurii noştri de frig
Se închideau în câte-o stază
Când soarele defoliază
Irizările pe dig

Cantonaţi în municipii
Sau în corturi solitare,
Fluturii cu aripi rare
Adoptau alte principii

Un mezat cu false joburi
Umplea străzile de febră
Trotuarele o zebră
Strălucea în zeci de cioburi

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare

Oricine-ai fi: tu seara ieşi afară
din cameră, unde tu totul ştii;
casa ţi-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiţi ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în faţa lui ridici copacul negru tot
şi-l pui mlădiu şi singur cerului altare.
Şi lumea ai creat. Şi ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Şi cum voinţa ta-nţelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

emotiile

vremurile bune apun,
taina noastra incearca sa se ascunda
in cele mai dornice patimi
speranta paraseste lumina ochiilor,
facandu-i sa isi piarda stralucirea
focul ii arde pe cei mai buni dintre noi,
desfranarea gandurilor ucide mintile cele mai stralucite,
bataile inimii se inmultesc,
iar vorbele devin mai reci,
atingerile mai dure
si zambetele mai rare.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vechi tango

Un vechi tango şi dansu-ncepe lin
Cu paşii rari şi trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumuseţea cerului senin.

Mi-e sufletul de încântare plin
Şi-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.

E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.

În universul cu a lui mişcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandreţe şi de-nfiorare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!