Poezii despre sun tzu munti, pagina 2
Toamna tragică
Toamna în munți ia aspecte tragice,
Poate că nicăieri
Nu e atât de tragică iarna,
Ca în munți, când vântul bate cu soare
Și trebuie să faci primul foc în sobă,
Apoi al doilea foc
Și totul să te coste scump,
Tomâamna tragică,
Noi junghiuri în spate și înaintarea în vârstă
Și prietenii, coborând tot mai gârboviți,
Către piețele austere,
În căutarea unui semn mănos,
Dinspre câmpia, ea însăși tragică.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu vinul nou
Soarele asfințește-n mov,
Rândunelele-au plecat departe.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.
Urmele verii verzi se îndepărtează,
Vânătorul se-ntoarce din pădure.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.
.
Aripi de liliac bat lângă frunți,
Un străin se-apropie-n tăcere.
Seara, sub bolți, oameni mulți;
Vinul nou trece din mână-n mână.
Cad ninsori dincolo de munți.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întruparea sufletelor străbunilor
Stirpea noastră se renaște,
din tăciuni de rug aprins.
Pământul ne recunoaște,
de-acum moartea am învins.
Suntem din ce în ce mai mulți,
Deschis-am ochii în lumină.
Am coborât în văi din munți,
cu inima de soare plină.
Legendele ni-s mărturie
că trebuia să ne-ntrupăm.
Hălăduiam pe munți, pârâie,
suntem acum în trup de om.
Zamolxe-a vrut să ne întoarcem.
Eram știuți frumoși și drepți.
Și multe-n lume o să facem,
vom fi ai lumii înțelepți.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea va răsturna lumea (Fiului meu Andrei-Victor)
Sparg tăcerea pietrelor cu dalta
să-mi cioplesc din munți durerea
dracului aș da și lumea asta
care-mi fură zi de zi puterea
Îmi cioplesc din munți durerea
merg și merg și calc prăpăstii
mult mai dulce decât viața-i fierea
și mai bun prieten e un roi de viespii
Merg și merg și calc prăpăstii
dracului aș da și lumea asta
pentr-un milion de chestii
sparg tăcerea pietrelor cu dalta
Și-mi cioplesc din munți puterea
să mă nasc odată cu durerea
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excursia în munți
Nu știu, strigai fără glas, nu știu deloc.
Dacă nu vine nimeni, atunci chiar că nu vine nimeni.
N-am făcut nimănui ceva rău, nimeni nu mi-a făcut vreun rău,
însă nimeni nu vrea să mă ajute. Absolut nimeni.
Dar nu e chiar așa. Numai că nimeni nu mă ajută - în rest,
absolut-nimeni poate fi destul de drăguț.
Aș face cu mare plăcere - oare de ce nu? - o excursie
în compania unor absolut-nimeni. Firește, în munți,
unde altundeva? Cum se mai înghesuie unul în altul acești nimeni,
aceste mâini multe, despărțite de pași minusculi!
Bineînțeles că toți sînt în frac.
Mergem așa, haihui, vântul trece prin spațiile dintre noi și dintre membrele noastre.
În munți gâtlejurile se eliberează. Este o minune că nu cântăm.
poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina cuvintelor
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.
pe clape de pian pășește-o înserare
și fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
mă simt nimfa nopții cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte poștală 1
Sus, lângă Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt și ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Și nu există Sud.
Brașovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Și orgi dogite-n gât.
Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Și-aș vrea să plec, nu pot să trec,
Și te aștept în van.
N-am să revin, n-ai să revii:
Munți mici, munți mici și triști...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exiști.
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnală
Plutește ceața peste munți
Și în visare te coboară,
Acoperă cu vălu-i frunți
Acum ca și odinioară.
Ascunde-n sipete de-argint
Zvâcnirile de vară toate
Văzduhul scaldă-n asfințit
Culori de toamnă patinate.
Și Doamne cât e de sublim
Ca bucuria să ne cheme
Și nesperat să-ntinerim
Ca aurite crizanteme!
Se joacă soarele pe munți
Alungă ceața vălurită,
Te-ndeamnă toamna să săruți
O crizantemă aiurită...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (6 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul de sublim
Când mergeți în munți,
Să nu vă opriți
La cei mărunți!
Ei sunt din cornuți,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Și, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNȚI!
Da, ei nu sunt mulți,
Sunt rari,
Dar, sunt drepți și temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!