substitui

Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eului meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centrul existenţei mele, încât îmi substitui eul meu.

Dumitru Stăniloae în Ascetica şi Mistica
Adăugat de Andreea Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca părinte, poţi sfătui, poţi îndruma, poţi încerca să corijezi, dar nu poţi să te lupţi cu cel ce-ţi este copil, care are personalitatea sa, puterea de a alege să-şi trăiască viaţa. Nu ai cum să i te substitui. Nu ai cum să-i schimbi deciziile, decât atunci când îşi deschide mintea şi sufletul, când acceptă ajutorul oferit, altfel totul este o luptă cu morile de vânt.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de Ildy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât cineva nu a înţeles că în relaţia sa cu universul el nu este decât o infimă parte, nu putem vorbi încă de evoluţie spirituală. Armonia cu ceea ce ne înconjoară este o ecuaţie în care termenul de "stăpân" nu-si are locul. Nu ne putem substitui, fără riscuri serioase, unui rol care ne depăşeşte. Ori de câte ori gândim altfel comitem o gravă eroare dăunătoare atât omului cât şi universului.

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu Codreanu a înţeles ca nimeni altul pe vremea lui nevoia de a substitui omul vechi, individualist şi anarhic în manifestările lui sociale, cu omul social, ordonat şi metodic, care să împlinească pe coordonate strict naţionale şi solidare nevoile româneşti şi să le dea o nouă dinamică. Pentru aceasta el trebuie să sădească în acest om, în tânărul vlăstar ce se ridică la viaţă, simţul de disciplină acceptat cu religiozitate. Astfel înţelese, ordinea şi disciplina nu sunt decât expresia unui fel de dăruire totală, fără nici o reţinere psihică, unei acţiuni comune, drepte şi binefăcătoare pentru colectivitatea omenească. Nu sunt, deci, limitări dureroase şi înjositoare, cum le consideră unii, ci de-a dreptul virtuţi omeneşti, roditoare pentru cei ce le posedă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farul interior

Mă întrebam, dacă am fi faţă-n faţă, da, noi doi, ca doi iubiţi
Am fi ca la un proces penal, cine pe cine a lezat, care e prejudiciul
Cine e victima, cine trebuie pedepsit, ne-am apleca unul în faţa altuia
Cu reverenţa pe care o facem în faţa idealurilor, ştii, idealurile sunt
Chestiile alea mici pe care tot încerci să le prinzi în ace
Atunci când te grăbeşti la prima întâlnire, un fel de vise mofturoase
Care nu vor să stea prinse de corp şi tot cad şi iar încerci, până devine ruşinos
Un fel de broşe sclipitoare pe care le punem la vedere şi care spun tacit
Uite ce bogăţii am eu, şi tu deja să fii pierdut în livezile mele de la ţară
În care roiesc insecte şi tot felul de îngeri, oricum ceva care face miere
Şi ţine de foame, şi uite aşa începem să servim acestui basm zi de zi
Din carnea noastră aureolată, îi ducem hrană pe ascuns ca unui prizonier
Din Alcatraz, pentru că, nu? Idealurile se urmează pe ascuns, în tăcere
Nimeni nu trebuie să ştie de ele, e ca şi cum am face o fărădelege şi la final
Am reuşi să ne îmbogăţim brusc, mă întrebam, dacă am fi faţă-n faţă
Da, noi doi, ca doi iubiţi şi am substitui tăcerea acestor versuri
În mine ar începe să lumineze un far în direcţia ta: Pământ!

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţidulă pentru Preşedinte...

Am un vis insistent, cam cu țara de-o seamă
Îl expun pentru tine, cu speranță în glas:
-Să se scoată la Prut orice post, orice vamă
Chiar la prima ședință a guvernului PAS...

Nu-i nevoie de nemți la hotarele țării
Nu-i nevoie de posturi de triaj și control,
Dacă vrem să trăim cât de cât acătării
Într-o lume modernă, nu în vechiul ocol

Pune vama și posturi și hotare pe Nistru
Nu fi struțocămilă, nici catâr surdomut
Dă-i comandă la cel care-l pui prim ministru
Să deschidă Moldovei rasuflarea la Prut

Dacă nu o vei face, voi mai sta-n așteptare
Și de vremuri mai bune și de oameni mai buni,
Că speranța, doar știi, niciodată nu moare
Doar aspiră prin oameni, ca și mine nebuni...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!