strigat

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am strigat

Vrea sa-mi aleg calea de urmat
Atunci in mintea ei,eu,tare am strigat
sa-mi spui acum de ma mai vrei sau nu
As vrea sa pot sa stiu, fara ca tu sa-mi spui

Spune-mi de vrei, sa-ti mai dau fericire
Sau de mai vrei sa ai a mea iubire
Fiindc-am sa plec printesa-n asta zi
De lume nici nu voi mai vrea a stii

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

... te-am strigat, în gând şi-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta aşteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te ţes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-şi facă punte către soare,
să piară într-un reflux şi să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mă...

Atinge-mă cu ploaia
cuvântă-mă în strigăt
ascunde-mă-n văpaia
ce mă preschimbă-n urlet.

Iubeste-mă cu dor
compune-mă-n sărut
cuprinde-mă uşor
ca pe un strigăt mut.

Te voi iubi târziu
te voi gusta amar
te recompun să-ţi fiu
Femeia din altar.

Mă voi sfârşi viaţă
să redevin poem
te voi numi speranţă
păcatul meu suprem.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculpturi în aripi de înger

- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,

[...] Citeşte tot

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs

Am strigat: "viaţă"!
şi gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcaţi de responsabilităţi,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu mă înveţi
că moartea este
singura certitudine a vieţii
ori că...
durerile
nu stau în viaţă
când inima

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e strigăt să te strig

Mi-e atîta dor de dor,
Şi-atâta sete de sete,
Să mă-mbăt cu gânduri bete,
Cât de moarte să nu mor...

Foame mi-i de sân flămând,
De-al tău trup prea întrupat,
De gându-ţi îngândurat
Şi de statu-n poartă stând!

Înciudat eu sunt de ciudă
Şi de ziuă prea-nziuat,
De spaimă-s înspăimântat
Şi trudit de-atâta trudă...

Într-o noapte înnoptate-aş,
Prin parfumu-ţi parfumat,
Şi jur, cum n-am mai jurat,
Că te sărut, săruta-te-aş...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nume de alint

Nu te-am strigat, iubire, niciodată
Iar azi când simt c-ar trebui s-o fac
Şi vin spre tine-atât de-ngândurată
Nici nu mai văd în jur cum se desfac
Abisuri albe-n file de zăpadă
Ce-nghit hulpav doar paşii dintre noi,
Fulgi de nelinişti mari ce-ncep să cadă
Şi cum se-adună umbrele-n convoi.
Înaintez cu greu şi-mi duc târziul
Povară ninsă-n pleoape de îngheţ
Dar nu renunţ să-mprăştii argintiul
Acestei ierni şi să îmi fac podeţ
Din vise neatinse de paloare
Spre malul tău, la fel de-nsingurat.
Nu te-am strigat iubire... Şi-acum doare
Că nu ţi-am spus ce vreau cu-adevărat...

poezie de Aura Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul pare un cuţit ce despică zările fiinţei

un strigăt sângeriu acoperă totul
nu există gări în care să staţionăm
pentru procesele de conştiinţă
târâm după noi crudul adevăr
al feţelor schimonosite
acesta este războiul
pe care nu l-a câştigat nimeni
o filosofie născută
în celula vieţii
un gri continuu
trasat cu grijă
timpul pare o planetă apocaliptică
de orbita căreia
ne ancorăm
banala trecere
un strigăt
cât o dâră de sânge închegat
pe câmpul fantasmelor
acolo unde tăria verbelor
nu are sens

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Te-am tot strigat pe-aleile bătute
Pe sub castani, în seri cu lună plină,
Sub vraja siluetei cunoscute,
Dar se-ntorcea mereu câte-o străină.

Te-am tot strigat pe străzi aglomerate,
În ierni, în primăveri, în veri şi-n toamne,
Convins că te-am recunoscut din spate,
Dar întorceau privirea alte doamne.

Te strig şi azi, când încă rătăcirea
Mă duce pe aleile cu duzi,
Dar nu tresari şi nu-ţi întorci privirea,
Că nu eşti tu sau poate nu m-auzi...

Cândva, pe lângă plopii fără număr,
Întâmplător sau pusă de destin,
Ai să m-ajungi şi-ai să mă baţi pe umăr
Şi va întoarce capul un străin.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!