strigare

Strigare către Sakhi, fata care serveşte clienţii la han

Cum timpul trece-n grabă, oh, Sakhi,
Pune-mi în mână cupa de vin, Sakhi,
Ia lacătul din uşă, deschide, oh, Sakhi,
Că soarele răsare, grăbeşte-te, Sakhi!

poezie clasică de Omar Khayyam din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Bine te-am regăsit, minunată mare
Nici nu bănuieşti de când aştept
Să-ţi răspund la fiecare strigare,
Să te strâng timid la al meu piept.

Noi desenăm amintiri în fiecare an,
Frumuseţea ta mereu m-a inspirat.
Cu o simplă atingere tu-mi dai elan...
De fiecare dată spuma ta m-a mângâiat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 martie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la rece

.. să scrii poezie cam cum
ai umple ai umple cârnaţi
–
cu bruma de carne ce ţi-a fost dată
spre paşnică etalare (?!)
–
proteinele de consum din strigare
fac versul mai si(n)gur
–
ochii fac gura mai mare
(înghit şi oscioarele călătoare)
–
să scrii poezie... să scrii...
să gustaţi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port

goniometrică încercare
răpăit de tobe
eram în strigare
căţărat acolo...
sus
singuratic
cu plaja pe mine
şi scoica...
înţepându-mi tâmplele
aducea oceanul
în timpanele mele
răscolea amintiri
fluviale
cercelul urechii tale
şoptea spre depărtări
opriţi portul
să primescă vapoare
ascultă...
eu nu voi opri în rada asta
e a ta.

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima strigare

pe o uliţă părăsită
a unui sat rarefiat
bătrânul bate cu băţul de alun
în pământ
de unde aşteaptă răspuns
nu vrea să plece singur
dar nici singur să stea
nu vrea
unde-s flăcăii de altădată
unde-s fetele ce horeau
pe culmile dealului

amintirile plutesc în aer
pământul se-nchide
doar mierla cântă

poezie de Cezar C. Viziniuck (24 august 2013)
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, EURO 2016

Diseară la EURO debutăm
Să se-audă-n depărtare
Când cu Franţa jucăm
A noastră dulce strigare:

Hai ROMÂNIA! Hai ROMÂNIA!
Noi mult te iubim.
Tu eşti toată mândria
Şi alături o să-ţi fim!

Inima doar pentru tine bate,
O naţiune sub tricolor unită.
Suntem români înainte de toate,
Iubirea pentru ţară e nemărginită.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrană pentru rana copiilor noştri

cioburile mâinii tale
învelesc în căuş
bobul de grâu
din care hrăneşti copiii
trimişi pe front

ei pun deoparte
întuneric în raniţe
şi câte-o felie de moarte
pe care o înmoaie
seară de seară
la popas
în apă grea

şi cuţitul acesta
pe care îl primeşti la prima strigare
va unge fruntea ultimei mame

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-or fi cifre şi figuri...

Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.

poezie celebră de Novalis, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi colindă, zi mai tare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să mai ningă c-o strigare,
Ca în ceas de sărbătoare,
Să uităm de tot ce doare!

Zi colindă, zi mai tare,
Mai rămâi cu o urare,
Pentru anul care-apare,
Cu noi file-n calendare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să se-audă-n depărtare,
C-am scăpat de izolare
Şi de-atâta-nsingurare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să răsune-ntreaga zare,
Iar din cer să se coboare
Pruncul sfânt la fiecare!

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asasinare

Lapte de dihor supt în scorbură,
pietre albe, tocite de râu,
şi tu călare pe inorog, vergură,
şi panglica trupului meu - frâu

Nu se-nfioară nimic. Statică stea.
Fiecare literă are fiinţe
în ea,
şi nefiinţe

Să-l omorâm cât mai repede pe A,
să-i eliberăm pe închişii lui.
Dacă poţi, dumneata
bate-i în strigare un cui.

Se trece ora. Începe ploaia.
Se ridică zorii şi se aude
vum behăie oaia.
Mai repede... până n-ai mâinile ude.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!