stagnare

Omul care consideră că viaţa constă numai în procesul naşterii, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii, urmată apoi de moarte, este, cu adevărat, demn de o profundă compasiune. Un astfel de om nu cunoaşte speranţa, iar dimensiunea spirituală a vieţii nici nu există pentru el. Teoria lui dă naştere la frustrări, stagnare, cinism şi unui sentiment de disperare care duce la nevroze şi tot felul de alte aberaţii mentale.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi în mişcare - a căuta, a cerceta, a nu găsi sau mai exact a nu găsi încă - nu este o stare de rău, ci promisiunea fericirii; poate chiar asta înseamnă fericirea. A călători reprezintă pentru viaţa consumatorului o plăcere mai mare decât a ajunge la destinaţie. Sosirea are acel miros stătut de capăt de drum, acel gust amar de monotonie şi stagnare. Consumatorul este o persoană condamnată la mişcare pentru eternitate.

Zygmunt Bauman în Globalizarea şi efectele ei sociale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa nu durează decât atât cât o întreţii tu, cu gândurile tale. Când decizi că nu mai vrei să suferi, ci închei acel capitol şi îţi extragi învăţămintele necesare, devii mai înţelept. Asta este calea prin care omul evoluează, devine din ce în ce mai pregătit pentru tot ceea ce are viaţa să îi ofere şi astfel, drumul îi va fi din ce în ce mai lin. Unii oameni aleg să permită suferinţei să îi transforme în victime fără speranţă, oameni care se definesc prin suferinţa pe care şi-o autoinduc, dar care, trăind aşa, nu evoluează. Evoluţie, stagnare sau chiar regres - tu alegi cum să te raportezi la suferinţă şi la ce poate ea să aducă în viaţa ta.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie spre constient

Stagnare generala, in ceruri si in carne,
Sangele a inghetat in vene, inima tace de frica
Ochiul inchis, mintea pitica,
Dumnezeii coborati la somn
De la inalta lor supraveghere;
Si erezie sufla vantul printre oameni,
Dar ei sunt adormiti in ceata.

Nici muzica nu e a noastra,
E a batranilor plecati din viata.
Noi nu stim sa mai nastem focul,
Noi nu stim sa mai dam suflare,
Acelor bucurii marunte: o poezie,
o cantare.

Intinsi cu coatele in bere,
Fumam pagini din carti nescrise
Si induram monotonii cu lungi
Apuse plagieri rescrise.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorim să (mai) creştem...

Dorim să creştem, Tată
mai iubitori să fim
să nu vrem niciodată
în ceartă să trăim...

Să crească-n noi răbdarea,
să nu mai murmurăm,
să piară nepăsarea,
mai mult să ne rugăm.

Am cunoscut stagnare
şi bucurii n-au fost
în suflet o răcoare
găsit-a adăpost.

Iar clocot în fiinţă?
demult n-am mai avut
‘nălţăm azi o cerinţă:
să fim ca la-nceput...

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (19 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULA PILULEI ALBASTRE

O girafă... masculină,
Căci gramatica-i haină
Şi nu permite "giraf"
Pentru un mascul cam... praf
Din partidul inventat
De şobolani mari din sat –
Securişti ce dau fiori,
Că-s în sat conducători,
Restul, cum ştie oricine
Pentru ei sunt manechine –
Deci girafa asta tristă,
Înaltă, ochelaristă,
Spunem, ce mai tura-vura,
Şi-a depus candidatura,
Să ajungă cel mai sus
Chiar dintr-un partid în plus
Din care era şi el,
Făcut, cum spuneam, de cel
Mai puternic şi discret:
Un serviciu strict secret.

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucigaşul

Ucigaşul devenit puternic dobândeşte forţele vitale
Ale Binelui, victoria supravieţuitorului nu-l intimidează,
El nu are o faţă a fricii, necunoscutul nu-i creează probleme,
Prin asta ne este superior, hainele, platoşele nu ne apără,
Construim obstacole, el le ocoleşte, patima distrugerii
Pe care el o dovedeşte din plin, ne hipnotizează,
Uităm de persecuţii, teama este mai aproape,
Mai apare şi panica, cea mai bună aliată a ucigaşului,
Apoi vin pacificatorii evlavioşi, anestezia este aproape totală,
Lentoare, stagnare, tot ce ştiam este uitat, zvonuri rele
Că mai vine o ceată de ucigaşi la fel de puternici,
Încep diviziunile, autonomiştii, dezbinatorii, retorii,
Agresiune şi fugă, până unde? Interdicţii nenumărate.
Graniţe peste tot. Focul se întinde, se răsuceşte ca şarpele.
Şi, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.
Jelesc prefăcut, se înmulţesc geometric. Unii tac.
Ei înşfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.
Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.
Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.
Ce se prefigurează? O paranoia totală.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul timpului preferinţele noastre se schimbă, unele dispar, altele noi apar. Aceasta este normalitatea fluxului schimbător al vieţii. Dacă astăzi îmi place un lucru, nu există nicio garanţie că îmi va plăcea şi în viitor. Oamenii se schimbă, gusturile se modifică, preferinţele noastre urmează calea singurei constante din viaţă şi anume schimbarea. Faptul că astăzi îţi place o anumită activitate, un om, un job, un fel de mâncare sau o haină nu înseamnă că aceste lucruri îţi vor plăcea şi în viitor. Nu are niciun sens să te străduieşti să rămâi loial preferinţelor pe care le-ai avut la un moment dat în trecutul tău, dacă nu simţi asta. Să-ţi rămâi loial ţie însuţi înseamnă să-ţi dai voie să evoluezi şi să te schimbi, să cauţi mereu răspunsuri noi la interogaţiile existenţei. Nimic nu rămâne la fel, totul este într-o continuă schimbare şi acceptarea acestui fapt este în acord cu legile universului în care trăim. Viaţa înseamnă schimbare şi evoluţie şi nu stagnare sau regres.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii au numit (şi mai numesc încă) grija ce-a arătat-o întodeauna Legiunea pentru păstrarea şi întărirea în om a legilor adevărate ale vieţii, stagnare şi cult excesiv al trecutului, care ar fi depăşit astăzi. Dar se înşeală. Fidelitatea pe care trebuie să o păstrăm unor forme de viaţă ale noastre, unor credinţe intime şi unor îndrumări morale care au fost semănate în lume de realităţi superioare, nu este, nu poate fi un cult al trecutului. Din contră, este o deschidere largă şi sigură spre viitor. Acesta nu trebuie să fie în nici un caz o aventură, o punte aruncată peste un gol, lipsit de piloni pentru sprijin. Viitorul, ca să fie sigur şi roditor pentru naţiuni, e necesar ca să se sprijine pe nişte realităţi sigure. Acestea sunt numai realităţile care emană din cultura specifică a poporului şi parvin generaţiilor pe firele tradiţiei. Orice importare făcută din exterior (şi în România acelor zile se importa mult şi rău) şi orice inovaţie necontrolată şi nesincronizată pe specificul românesc însemna o alterare a cadrului existenţei naţionale a poporului nostru.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exod

Mi-am pus în băţ o bocceluţă
c-un bob mărunt de dor şi-o lacrimă de jale.
Am luat un ciur, apoi căuşul lădoiului în care
bunicii mei cerneau sudoarea trudei pe ogoare.
Şi fac un tur să văz avutul, puţinul decimat,
sedus de sărăcia cu care s-a-nhăitat.
Muzeul lucrului trecut umblă ca o stafie
în vreme de stagnare, rozând tăcut,
speranţa gândului de-mbelşugare.
Cu nod în gât şi lacrimi de mânie
privesc în lung grădina-nţelenită,
corvoadă nelucrată, fără vigoare,
ajunsă să producă taxe, în loc de floare.
Urâte vremuri, scăpate din lozinci
scrise de astă dată, cu sânge în popor
momit s-aducă morţii tribut, la fantezia lor.
Mă-ntorc în casă şi privesc la poze-ngălbenite,
în minte toate sunt color şi curg în filme mute.
Revăd ograda-mbelşugată, feţe zâmbind,
copii zburdalnici şi miei săltând in cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!