Epigrame despre sperante moarte, pagina 2

Nu vom mai fi precum o turmă
În traiul devenit infern
Atunci când mintea de pe urmă,
Va poposi şi la guvern.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul de grăbeşte-acasă,
Trecând strada, vigilent.
El cu gândul la o masă,
Soaţa - la un accident.

Tot aşteptând, de ziua ei,
Să-i ofere soţu-o floare,
S-a trezit acum că are:
"Ghiocei"!

Eu la vot nu mă mai duc,
Resping asemenea uzanţe,
Acolo-s urne cu bucluc
În care se ard speranţe!

epigramă de David Boia (19 octombrie 2008)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu anii ce se tot adună
De crezi guvernul pe cuvânt,
Va creşte pensia pe lună,
Păcat că nu şi pe… Pământ!

Corupţii, baroni locali
Au motivaţii în instanţe,
Numai pentru găinari
Nu-s... speranţe!

Eu, din salariul de la stat,
Căsuţă n-o să mi fac vreodată,
Dar, de trăiesc, neapărat
Îmi fac din pensie... privată.

Speram ca, după nouăzeci,
Să uităm cuvântul lipsă,
Dar cu guvernanţi zevzeci
Vom fi veşnic în eclipsă.

Să cheltuie cu-nverşunare,
S-au dat speranţe omului.
Răsare-o vagă-anticipare:
- "Apo', ca lipsa asta nu-i!!!"

Eu cu timpul în dispută
N-am să intru în zadar,
Poate n-oi trăi o sută,
Dar măcar un centenar.

<< < Pagina 2 >

sperante++moarte