Poezii despre somn, pagina 2
Somn
Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea și carnea de pe oase
și chiar fumul din coșuri se culcase
un somn vindecător al planetei, o ceață
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viață
într-o tăcere de lupoaică și prelungă
un somn nebun ca-n dimineața morții mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
și, rătăcind, mi s-a culcat alături
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra matinală
Umbrele-fantasme ale mâinilor albe
îmi trezesc umerii încă adormiți
și albul se strânge
în pungi de somn;
Om
de cearceaf
de sub care dimineața își întinde leneșă
corpul neterminat;
Somn
ce mă naște diminețile în care Tu
îți întinzi nepăsătoare amintirea.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar în somn
Ai turle de biserici pe piept, iubito
sânii tăi se ridică spre cer
raiul și iadul sunt doi adolescenți
care merg pe stradă sărutându-se
am rămas pe pământ deocamdată
admir sângele verde care-mi curge
din brațe, din brațele cu care mă
închin și cu care te mângâi
sunt aproape plantă, îngăduiți-mi
să mor înflorind
imaginându-mă tânăr, acum
când reptila uriașă a somnului
intră în cameră
măcar în somn să fiu tânăr
Măcar în somn.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn ușor
Fluierul nu contenește,
Din zori pân-la asfințit.
Ce frumos, frumos doinește,
Cel ce cântă românește,
Îl auzi, te liniștește.
Seara-i obosit.
De pe "râtul" de la cruce
Vin oițele ciopor.
Ele nu mai par năluce,
Când batalul le conduce,
La un staul să se culce.
Somn ușor.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Iarna e somn,
Primăvara e trezire,
Toamna e oboseală,
Vara extaz.
Extazul e urmat de oboseală,
Oboseala de somn,
Somnul de reînviere
De ce iubesc oamenii primăvara?
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De spus când adormi
Să-nvălui vreau în cânt pe cineva,
lângă el să fiu și să stau.
Și să te legăn vreau și nani ți-aș cânta,
și din somn și în somn să te iau.
În casă numai eu să fiu anume,
acel ce știe: noaptea a fost rece.
S-ascult afară și-n adânc ce se petrece,
în tine, în pădure și în lume.
Se cheamă orologiile bătând,
străfundul vezi prin timpul limpezit.
Jos, mai aud un om străin trecând,
străin, un câine-n somn a tresărit.
În urmă e tăcere. Eu cobor
ochii mei larg deschiși asupra ta;
ei te țin lin și se desprind ușor,
când în noapte se mișcă ceva.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi amintesc cum am plâns în somn
Îmi amintesc cum am plâns în somn.
Îmi amintesc cum mi-am șters lacrimile
cu pătura adusă de unchiul meu din armată,
având numele și gradul lui
inscripționate pe colțul din stânga.
Acel vis în care eram nefericit
în somnul copilăriei mele...
este o chestiune privată.
poezie de Ian Bowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfera Tăcerii Naționale
Imnul Nostru e un înger
imnul nostru n-are somn
de-l aud parcă iar sânger
vine Ștefan parcă Domn
Imnul nostru n-are somn
imnul nostru-i blestemat
zboară o din pom în pom
nici femeie nici bărbat
Imnul nostru-i blestemat
de-l aud parcă iar sânger
mai singur pe uliță-n sat
imnul nostru e un înger
Imnul nostru n-are somn
rădăcină totuși fără pom
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, soare-al celor fără somn...
O, soare-al celor fără somn! Stea a-ntristării
Ce licărești înlăcrimată-n geana zării,
Tu ce străpungi, fără s-alungi, bezna tăriei,-
Cum semeni cu-amintirea bucuriei!
Ești ca lumina zilei de-altădată,
Scăpărătoare pururi și-nghețată,
Raza ce-n noapte chinul ți-l petrece;
Îndepărtată, limpede și rece.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un străin adoarme
pe pântecul meu
visează și
nu știe că-i sorb
în somn
o durere scursă-n
colțul buzelor
îi șterg fruntea
de coșmaruri
și alerg oarbă
odată cu el spre
o iertare de orice
nu știe încă.
un străin hrănit
din seva mea
naște mai repede
un somn care
să-l cuprindă.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!