solitar

Carbon

Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.

Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârşit.
Iubito, e atât de frig!
Şi ninge trist afară.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea solitară

Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea însorită, albă şi îngheţată,
În zbor solitar de la est la vest,
Planând deasupra crestelor văii,
Pare simbol şi mesager al unui trecut care mi-a aparţinut
Şi care şi-a găsit tihna acum multe secole?

poezie clasică de Walter de la Mare din Lupa şi alte poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din urmă

Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
Si strada goală...
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate...
Poet, si solitar...
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală...
Si nopti târzii...
Îndoiliat parfum
Si secular...
Pe vesnicie....

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mirosul frunzelor de plop
Un clar de luna îmi adie,
În pasul vremii fără stop
Se-aşterne bruma fumurie.

Despică râu de năluciri
În apă lină-străvezie,
Tresaltă-n minte întâlniri
Cu mine ieri, azi ce-o să fie?!

Năuc copacul solitar,
Încremenit în clipă vie,
Ocheşte-n trecători hazard
Şi clipa iarăşi reînvie.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avanpost

Mânat de clape prăfuite,
Parfum de sfinx şi oseminte,
Şovăi zadarnic, captiv, între ruine.
Cuptorul tace îngheţat
Şi ninge de câteva zile.

Un corb se-apropie de gard,
Şi solitar şi îngheţat, priveşte-n larg,
Cu aripi grele de catran.
Totul e în van,
Şi ninge parcă de un an.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina călăuzitoare

Noaptea, prin pădurea deasă,
Călătorul solitar
Îşi croieşte drum spre casă
În mână c-un felinar.

Vaporul când navighează
Şi prin beznă rătăceşte,
Iar busola îl trădează,
Farul îl călăuzeşte.

Aşa e la tinereţe,
Ca să nu rămâi în urmă
Unii vor să te înveţe
Şi de-aproape te îndrumă.

Însă, pe de altă parte,
Şi-alţii vor să reuşeşti
Şi veghează de departe
Ca să nu te rătăceşti.

poezie de Octavian Cocoş (3 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gri

Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
"I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... şi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca şi zarea, gândul meu se înnegri...
Şi de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!

Şi-ţi dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleştar.

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!

Şi binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.

O să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introducere

Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul ştii;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiţi, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
uşor un arbore întunecat
şi-n frunţi de cer îl pui: zvelt, solitar.
Şi lumea ai făcut. Şi ea e mare
şi ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Şi vrerea ta cum i-a înţeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-i o scenă

Lumea-i scenă. Taxa de intrare,
Un fleac, o verşi (prin mandatar) la primărie,
Orchestra cântă-n legea ei, şi tare,
Dar nu încheagă nicio melodie.
Program nu se împarte. Numeroasă
E distribuţia. Plot nu există.
Realizarea-i chiar mai nebuloasă
Decât o inepţie modernistă.
Unicul punct în stare să m-amuze
Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).
Acolo, c-o ţigare între buze,
Stând solitar, confecţionez panseuri.
Şi-apoi - renunţ la locul meu (nr. 7),
Îmi iau raglanul şi mă pierd în noapte.

poezie clasică de Hilaire Belloc din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!