semne

Pădurea de semne

Şi e atâta pădure de semne
În care nu mai cresc lemne
Ci doar atribute votive
Din care-ai să-ţi faci iar motive
Florale pe umeri de nuferi
Şi plângi când nu poţi să mai suferi
Eterul din ochii limpizi
Ca două păstăi de guvizi
Pescuiţi pe înserate
În două bălţi ipotecate
Între viaţă şi-ntre somn
Cu o aripă de domn

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea de semne

Şi e atâta pădure de semne
În care nu mai cresc lemne
Ci doar atribute votive
Din care-ai să-ţi faci iar motive
Florale pe umeri de nuferi
Şi plângi când nu poţi să mai suferi
Eterul din ochii limpizi
Ca două păstăi de guvizi
Pescuiţi pe înserate
În două bălţi ipotecate
Între viaţă şi-ntre somn
Cu o aripă de domn

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de suferinţă

Semne de suferinţă
Cei morţi şi cei vii se întâlnesc în extreme

O voce spune:
lumea pulsează-n vinele mele – bea –

Altă voce spune:
Ceea ce este, pulsează – ceea ce bea,
este ceea ce lăsăm în urmă –

poezie de Nelly Sachs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu semne visătoare

Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm şi-n somn
dimineaţa se scurge în oglinzi.

Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la ţărmul mării, valuri albastre
trimit pescăruşii în depărtare.

Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vlog

mi te reamintesc la ultimul semafor
înainte de culoarea verde ochii tăi căprui
făceau autostopul buzelor mele
mergeai în aceeaşi direcţie cu soarele

pe partea inimii era loc pentru un pasager
semne pesemne mereu semne alte însemne
staţionarea interzisă sens unic linie continuă
cineva trăgea clopotele apusului

conştiinţa făcea semnul crucii
pe liniile tramvaiului am plecat

cu Dumnezeu înainte

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne dă semne

"Dumnezeu ne dă semne"
îmi spunea odată un bătrân de la ţară,
mie ieri mi-a scos în cale,
pe când mă alintam ca un delfin în supa de alge,
o sirenă gâtuită de emoţie: mi-a povestit viaţa ei,
cei dragi grav bolnavi, ea recent operată,
devenită o ulcică fără rost pe lume,
rostul sirenelor este de a-i face pe marinari fericiţi,
ea a cunoscut doar un marinar toată viaţa,
marinarul acum e o pătlăgea roşie, vânătă,
îşi numără capilarele craniene care îi plesnesc
şi aşteaptă pe acelaşi fotoliu de unde
trimite tridentul lui Poseidon arar
să vină supa de alge gătită cu drag de sirena lui
şi numai a lui...
"Dumnezeu ne dă semne",
dar eu vreau să mă simt nemuritoare,
de aceea mă alint în supa de alge
ca o sirenă adolescentă...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în mov

Apari, uneori, dintre visuri,
scăldată în mii de culori,
şi cerni, trimiţând spre abisuri,
un cânt ce îmi naşte fiori.

Fragmente din el mă-nconjoară,
m-ating şi mă trag spre ceva
ce-ncepe, treptat, să-mi apară
ca zile din zodia mea.

Sunt semne în limba străbună,
ascunse-n culori curcubeu
pictate-n destin pe o rună
pe care-am văzut-o doar eu.

Citesc, împreună cu tine,
în semne topite-n alcov,
iar visul dispare prin mine
în cântul iubirii în mov.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne puse pe-un sărut

Furişat într-o uitare
Cu risipă de iubire,
Mă întreb de ce ecoul
Se stinge în amintire?

Unde ieri a fost să fie
Focuri neastâmpărate,
Azi e-un munte de tăciuni
Şi o mare de păcate.

Mă întreb, întreb întruna
Cât mai ţin cuvintele?
În privirea mea adormi
Tu, şi toate stelele.

Furişaţi într-o uitare
Ne blestemăm clipele
Ce ne-au retezat în timp
Zborul lin, aripile.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Miresme-mbătătoare au cucerit văzduhul
Şi dintr-odată, iată, au explodat copacii;
De nicăieri, prin ierburi au apărut gândacii
Şi semne dau de viaţă şi semne dă şi stuhul.

Zâmbesc acelaşi zâmbet bogaţii şi săracii,
Că peste toţi pogoară la fel din ceruri duhul,
S-a încălzit afară şi nu se-aude bruhul
Umilului din ghenă ce-şi caută colacii.

Când e atâta pace şi-atâta bucurie
În ochii tuturora, pe străzi şi pe alei,
Cum n-a mai fost vreodată în vremea ce trecu,

De ce m-apasă oare o grea melancolie
Şi inima mă doare şi umerii mi-s grei?
O fi singurătatea? Să fie anii? Tu?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne oculte

beau rouă stelară din cupa cerului
mă îmbăt cu lumină până devin lumină
nutresc pentru credinţă tăria fierului
şi inima să-mi fie cu iubire plină.

nutresc idei oculte şi vise măreţe
pun în aplicare tot ce am învăţat
sfinţi şi îngeri mă răsfaţă cu blândeţe
cu versuri de slavă i-am încredinţat.

pe pajiştea nopţii doruri păstoresc
şi amintirile le-am dus la izvoare
de praful amăgirilor să le clătesc
să capteze pururi raze zâmbitoare.

roiuri de gânduri pe cer se rotesc
să adune semne de îmbărbătare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!