semnat

Lupoi (ridică receptorul): Alo, da... (Ia poziţia de drepţi). Să trăţi tovarăşul colonel! Sigur că da! (Satisfăcut). Avem declaraţia! A recunoscut... În scris, tovarăşe colonel... Şi a semnat. A pus şi data...(Pauză). Cum arată Poetul?... Mizerabil, ca orice trădător! E pe-o mână cu îngerii... Imaginaţi-vă! Ne-a cerut un preot... (Pauză). I-am spus că nu avem... Deşi e plin de popi la subsol! În schimb, îi putem oferi, ieftin, un avocat bun... (Râde vulgar). Dacă-i dăm un avocat bun, nici popă nu-i mai trebuie... Da, da... Singurul mod de a-l ţine în viaţă este arestul preventiv. Aici, la noi, beneficiază de tot confortul... E protejat de lege... (Pauză). Poftim? Să venim iar la dumneavoastă? Mai sus? (Mirat.) La tovarăşul general!? (Oftează). Am înţeles, să trăiţi... (Pune receptorul în furcă, foarte afectat). Sublocotenent Vulpescu! Ia-ţi hârtiile şi la drum... Ne aşteaptă conducerea...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: Gata; se pare că am scăpat şi noi. Am dat declaraţii, le-am semnat; tinere, poţi fi liniştit, nu te-am vorbit deloc de rău... Domnule director, regret nespus cele petrecute din cauza fiicei mele.
Traian: Nu vă faceţi griji, domnule Stancu; toţi încercăm să fim cât se poate de înţelegători. Cât despre fiica dumneavoastră, vă asigur că n-are nimeni nimic împotriva ei.
Virgil: Bine; ne-aţi mai liniştit... Cred că putem pleca acasă acum. Fiica mea trebuie să mai rămână sau...
Traian: Mai rămâne, bineînţeles, cu colegii ei; vor merge în navă, cu Eugen.
Virgil: Bine; de acord, rămâne, cu colegii ei. Noi însă, plecăm... Încă o dată, ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate. La revedere tuturor. Domnule director... Domnule profesor... Comandante... Scumpo, nu trebuia să faci asta!
Lia: Ştiu, tati.
Nistor: Şi noi, dom' director?
Traian: Să mai aşteptăm puţin aici, să aflăm dacă cei din Comisie mai au treabă cu noi; dacă nu, vă înapoiaţi în navă şi vă reluaţi activitatea obişnuită, ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Instrucţia continuă, atâta timp cât misiunea n-a fost anulată. Ne-am înţeles, Eugen?
Eugen: Desigur, am să stau cu ei până diseară şi mă voi ocupa serios de instrucţia lor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerban: Deci, ce am, domnişoară?
Stela: Nu vă speriaţi, nimic grav... Am să vă prescriu o reţetă, însă ceea ce urmează va fi, probabil, mai dificil de acceptat pentru dumneavoastră, pentru că recomandarea mea ar fi să renunţaţi cât mai curând la această meserie pe care o practicaţi acum.
Şerban: Poftim?! Cum aşa?! Adică nu mai pot fi body-guard în continuare?
Stela: Nu! În nici un caz.
Şerban: Bine, dar... Nu se poate! Sunteţi sigură?
Stela: Domnule drag, dumneavoastră mi-aţi solicitat această consultaţie, iar eu mi-am spus părerea. Desigur, dacă nu sunteţi mulţumit de recomandarea pe care v-am făcut-o, puteţi merge să consultaţi şi alţi medici, doar nu este interzis.
Şerban: Ah, nu, domnişoară...
Stela: Deci, v-am spus: N-ar fi în interesul dumneavoastră să continuaţi să exercitaţi această meserie şi ar fi bine să renunţaţi de îndată după 27 iunie, după ce vă expiră contractul semnat cu Institutul, pen-tru a mă păzi pe mine. Sper că nu va trebui să înfruntaţi pe nimeni până atunci.
Şerban: Să înţeleg că treaba asta este serioasă.
Stela: Chiar foarte serioasă!
Şerban: Şi eu, care credeam că sunt doar nişte dureri trecătoare, pe care le pot ignora.
Stela: Ar însemna să vă ignoraţi sănătatea; sunteţi încă foarte tânăr, aveţi toată viaţa înainte, n-aveţi motive să riscaţi atât. N-aţi consultat un alt medic până acum?
Şerban: Nu, n-am considerat necesar... Dar dacă nu body-guard, atunci ce; ce altceva aş putea face? Ce altceva aş putea fi? Cum mi-aş putea câştiga existenţa?! N-am suficiente cunoştinţe, ca dumneavoastră, n-am studii superioare, ca să-mi pot găsi altceva de lucru.
Stela: Sunt sigură că se va găsi totuşi ceva, ceva care să vă cores-pundă; în condiţiile actuale, ceva care să nu vă solicite prea mult efort fizic şi bineînţeles, va trebui să evitaţi meserii dure, riscante, periculoase; va trebui să vă protejaţi. Vă puteţi continua studiile; nici asta nu e interzis. Şi ar fi de preferat să vă găsiţi ceva de lucru la bi-rou, sau pe computer; repet, fără efort fizic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar nu vă temeţi, domnule, de dimineaţă, fiica dumneavoastră va pleca spre Institut cu cei doi body-guarzi, iar aceştia vor fi aici, prezenţi la datorie şi în acest sfârşit de săptămână, sâmbătă şi duminică.
Lia: Grozav! Mie mi-ar fi convenit mai mult fără ei; acum, datorită lor, va trebui să stau două zile doar închisă în casă. Frumoasă modalitate de a-mi petrece week-endul.
Valeria: Scumpo, tu întotdeauna stai în casă în week-end, de obicei.
Lia: Mamă... Poate că de obicei stau în casă, dar în acest week-end aş fi putut ieşi cu noii mei colegi, însă cu body-guarzii aceia după noi, sigur nu vom ieşi nicăieri; am fi caraghioşi aşa, sub escortă.
Lucian: N-aş putea afirma cu siguranţă că dom' director ar fi de acord, dar poate aş reuşi să-l conving să ne scape de escortă în acest sfârşit de săptămână, pe toţi.
Virgil: Mai bine nu, tinere; lasă lucrurile aşa cum sunt. Doar nu crezi că domnul director s-a chinuit degeaba să vă găsească fiecăruia câte doi body-guarzi.
Lucian: Dânsul nu s-a chinuit deloc; a semnat doar un contract cu o firmă de body-guarzi profesionişti. De restul amănuntelor s-au ocupat cei de la firmă. Bineînţeles, a pus şi dânsul câteva condiţii şi a fost de acord cu tariful cerut de cei de la firma respectivă.
Virgil: Tocmai; a făcut totuşi nişte eforturi pentru a vă asigura vouă protecţie zilnică până pe 27 iunie; body-guarzii sunt bine plătiţi, au nişte tarife...
Lucian: Nu, domnule Stancu. Din punct de vedere financiar, efortul de a-i plăti pe body-guarzi a fost minim. Efortul cel mare urmează de acum încolo, pentru a ne asigura tot ce ne va fi necesar în următorii ani. Vor fi nişte cheltuieli monstruoase, iar toate vor fi făcute din bugetul Institutului. În plus, dom' director mi-a spus să nu ne zgârcim, pentru că nu vrea să ne lipsească nimic; ne pune totul la dispoziţie.
Virgil: Asta-i bine! Se vede că dânsul ţine tare mult la tine, iar acest lucru pare a fi şi în avantajul colegilor tăi; îmi place să ştiu că fiicei mele îi va fi bine şi nu-i va lipsi nimic din ce şi-ar putea dori în următorii ani; e un sentiment liniştitor.
Lucian: Desigur, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!