Poezii despre sclipire, pagina 2
Neant și sublim
S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Și să dansăm ca doi necunoscuți, aleși,
Sosiți la Balul Sublimului magnific.
Printre flori cu rouă de cleștar,
Să pierd pantoful alb,
Și tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat și-nveșnicit.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima destinului
Iubirea ta, sclipire iluzorie
În matca timpului...
Stinsa in ochii mei
Cu lacrima necruțătoare
A destinului.
Fără drum de întoarcere.
În noapte pier macii-n petale
Purtate de vânt
Din depărtări ecoul
Aduce aproape glas șoptit
Spre mine doar
Din chipul tău umbrit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunavestire
Laudă îngerilor,
vsul trezirii noastre,
fastă dimineață de martie,
ziua a douăzecișicincea,
pogorârea
Arhanghelului Gavriil,
seminția creștinării,
smerenie până la
Nașterea Cea Mare,
ziua când am căpătat
identitate și simțire,
cu flori de vis,
mireasmă și mir,
primim
smeriți
Vestirea Cea Mare
sclipire calendaristică,
Vivat Angelis!
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crisalida
cât de adâncă
și plină de molii
e noaptea
când eu îmbrățișez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
și mușcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp înghețat
eu mă leg de același copac
și visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschiși
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.
Gheață strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.
Aievea lungi copaci apar,
Invăluiți de ceață mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.
Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.
poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Respinge pasiunile. Vine primăvara.
Urmărește ceas cu ceas, noaptea, rotirea crugului ceresc.
Ecouri în casă; vrei să te ridici, nu îndrăznești.
O sclipire dincolo de paravan; dorești să mergi acolo, nu poți
Ar durea prea mult, o rândunea pe un ac de păr.
Pasărea phoenix de la oglindă stingherește nespus.
Pe drumul de întoarcere răsăritul peste Heng-t'ang.
Floarea luceafărului de dimineață scrie adio pe șaua bătută-n diamante.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Sunt disponibile și textele în Agresorului meu
Un bețiv, lipsit de minte
și c-un suflet de ateu,
m-a bătut, fără motiv:
mușchii fiind creierul său!
Și se laudă bețivul
că e plin de bani și pile,
el crezând c-aceste lucruri
sunt valori ce-i dau "sclipire".
Se mai bate-n piept, cu pumnii
și e mândru ca un diavol,
c-a putut să-mi spargă capul:
criminalul și bastardul!
Dar nu știe că pedeapsa
va cădea pe capul său
și atunci va înțelege:
Că Există Dumnezeu.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018), traducere de Ioan Ioncy
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul
Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoști o floare;
Cunoști un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Și steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum privește
Și pe neghiob pe cât vorbește;
Cunoști o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale și lătrat;
Cunoști o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
În haloul făpturii tale
în părul tău cad florile-n extaz
și voalurile-n zbatere nasc spume
roșeața invadează-al tău obraz
și cerul este cotropit de lune
pe care-aș fi voit sa le zdrobești
pe umerii mei goi plini de sfială
și să fugim apoi înspre povești
pierduți într-o sclipire de beteală
înveșmântând seninul lunii mai
să murmure în nesfârșire plopii
tu să asculți de du1cele de nai
când în privire-mi vii să-ți sărut ochii
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar...
sclipire de-o clipă,
mărgăritar în geană
lumină în întuneric stelar
coloane mirifice, calcite
în peșteri de urs polar...
el este voal de tunel
în stâncă săpat cu obidă,
gheară de timp
pictează haotic
un vas ce pleacă hoinar,
acolo în vârf de catarg...
am pus o haină
să fluture
este pentru tine
cu nasture lipsă, cârpită
iară eu jos pe covertă
aștept să trec ocean
plin de ape de clipe
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!