Poezii despre sanie, pagina 2
De Craciun
Moșule, nu-ți cer nimica.
Nu vreau daruri să primesc,
Dar pe doamna-nvățătoare
Ție vreau să ți-o pârăsc.
Toată ziua lecții, lecții...
Alfabetul e prea lung,
Timp de joacă nu mai este,
Orele nu mai ajung.
Scriere și exerciții
Asta facem ziua toată.
Fă și tu ceva odată
Moșule, te rog, ai milă!
Vino iute către școală
Ia-l pe Rudolph, ia-i pe toți,
Iar pe doamna-nvățătoare
Sui-o-n sanie, de poți.
poezie de Petre Crăciun (15 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnele iernii
Sunt semne că toamna-i pe cale
să plece, să lase în loc
pe-aceea ce-n zări boreale
probează, deja, un cojoc.
Aduce și frig, și cadouri,
iar cizmele, până la nea,
vor dulciuri și dau apropouri,
ițindu-se din debara.
Din haine de iarnă se-aude
un murmur, de parcă ar ști
că semnele iernii sunt crude.
E, sigur, pe drum. Unde-o fi?
O-ndeamnă pe toamnă să plece,
să-și uite plouatele căi,
iar mie prin gânduri îmi trece
o sanie cu zurgălăi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de primăvară
Înghețat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creață
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărțișor
- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, știu, e cu zăpadă
Și tu n-ai avut lopată
Nici mașină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai
Ești un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Și miros de tămâioară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de primăvară
Inghețat si zgribulit
Intr-o mantie de frig
Aninat intr-o fereastră
Cu ochi mari in frunza creață
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărțișor
-Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul știu e cu zăpadă
Si tu n-ai avut lopată
Nici mașină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai
Ești un fluture in zbor
N-ai bilet de avion
Doar un gand de primăvară
Și miros de tămâioară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna-mireasa mea bolnavă
Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghițitor.
Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghițit.
Și-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.
Și-n fața morții albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament și nu pot să mă-nghit.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio iernii
De azi nu pot să fiu. Mă voi opri
lăngă fântâna unde-am fost odat'
să îmi adăp caii de la sanie și să-i scot la mezat,
căci nu-mi mai trebuiesc dac-ai plecat.
De azi nu mă căuta. Nu voi răspunde,
la ușă am pus lacăt ferecat,
căci am uitat pe unde ai plecat,
să te întorci nu-i chip și nu e loc niciunde.
Voi pune și zăbrele, două, trei
din cele oțelite să nu treci
când vei pofti la cele veșnice poteci.
Mă voi ascunde-n vale la vâlcea
să nu găsești cărarea către casa mea
când soarele scânteie în mantia ta.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna căprioarei
M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheață
și-o febră rea de frunte mă agață
în liniștea cea neliniștitoare.
E-atâta alb, c-am ochii prinși în ceață,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineață.
Văd anii deși ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de țânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă
de ce nu-mi ești să mă salvezi. "Mănânc
și plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Și-n suflet mi se face loc adânc.
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
te văd mereu venind aievea
pe drumul fără de hotar
cu părul alb... cu glas molatec
si aducând-mi câte-un dar
eu te-așteptam copilă fiind
știam că nu ești Moș Crăciun
aveai o sanie... doi cai...
si-atunci și azi bunic îți spun
si dacă nu mai vii la mine
eu stiu că nu poți să mai mergi
ți-aduc în dar o Crăciuniță
desprinsă parcă din povești
e fiica mea și-aș vrea de poți
s-o ții în brațe pe genunchi
așa cum stam eu altădată
în urmă cu ani mulți....
acum în ziua de Crăciun
mă bucur că suntem iar toți
părinți. bunici, mătuși și unchi
cu toată ceata de nepoți!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o viață către tine
Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deși mereu mă risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Și bornele șoselelor m-apasă.
Mă tem că nu știu când și nu știu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.
Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au și plecat spre tine, să se-nchine
Și cred că știu și tălpile ceva.
Oricum, am să ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viață, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Frăția inimii
inima mea e ca un trunchi de fag
îmi face vara sanie și iarna căruță
din munții apusenilor mă trag
codrul mă doinește cu glas de stăncuță.
stejarii și brazii îmi sunt frați ideali
le ascult freamătul pe rețele sociale
ei nu sunt habotnici și nici imorali
izvoare de gânduri îi poartă în vale.
port doruri la piept ca pe mărgele
cu boabe de rouă setea îmi astâmpăr
îmi proptesc nădejdea pe albe vergele
mă zbat în tăcere cerul să nu-l supăr.
frunze de fag am cusut la pingele
icoane de lemn de la târg le cumpăr.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!