Replici despre salutare, pagina 2
Willie Gingrich: O să-ți facă o injecție ca să poți trece ușor testele alea.
Harry Hinkle: Un chelner să-mi facă asta?!
Willie Gingrich: Cum adică "un chelner"? El e dr. Schindler din Chicago.
Doc Schindler: Salutare.
Willie Gingrich: Tipii ăștia de la asigurări se cred niște genii. Ceea ce uită mereu e că de fiecare dată când construiesc o capcană de șoareci mai bună, și șoarecii sunt mai deștepți.
Harry Hinkle: Ai grijă, da?
Doc Schindler: Ar fi și cazul, doar sunt eliberat condiționat.
Harry Hinkle: Condiționat?
Doc Schindler: M-au prins dopând un cal la Arlington Park.
Harry Hinkle: E veterinar?
Willie Gingrich: De fapt e dentist.
Doc Schindler: Ce vrei?
Willie Gingrich: Brațul drept și piciorul stâng. Să fie amorțite bine.
Doc Schindler: Amorțite, da.
Willie Gingrich: Sigur, să nu scape niciun nerv!
Doc Schindler: Ah, atunci mai bine folosesc novocain cu chestia asta, va alerga suta în 1:34 fix!
replici din filmul artistic Prima de asigurare (19 octombrie 1966)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rachel (după ce Chandler este lăsat fără pantaloni și legat cu cătușe de biroul șefului lui Rachel, ea este de acord cu greu să-l elibereze): Promite-mi că nu o să o mai vezi niciodată pe Joanne.
Chandler: Niciodată.
Rachel: Nu o să mai calci niciodată în biroul ăsta.
Chandler: Nu.
Rachel: O să-mi dai înapoi walkman-ul.
Chandler: Prom... nu am împrumutat niciodată walkman-ul tău.
Rachel: Atunci, l-am pierdut, îmi cumperi unul!
Chandler: Sigur! Haide!
Rachel (desface cătușele, iar Chandler își freacă încheieturile unde au stat cătușele): Doare?
Chandler: Nu, doar că văd bărbați care fac asta când li se iau cătușele. (Fuge la ușa biroului, unde sunt agățați pantalonii.) Salutare, pantalonii mei dragi.
Rachel: Stai un pic! Cum crezi că ieși afară?
Chandler: O să inventez ceva. Mă pricep la minciuni. Apropo, chiar ți-am împrumutat walkman-ul.
replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mickey (îl găsește pe Rocky în Biserică, rugându-se pentru Adrian, care este în comă): Salutare, Rock. E ora trei dimineața. M-am dus la tine acasă și mi-au zis că ești aici. Este ora trei dimineața, puștiule. Adrian e o fată bună. Și știi că îmi pare rău pentru voi doi. Nu pot face nimic în legătură cu asta. Doar că... vreau să îți zic ceva... și e pentru ultima oară... Dar Rock, ai o altă șansă. Este a doua. Nu știu... cel mai mare titlu posibil... și o să schimbi pumni cu cel mai periculos luptător din lume. Și asta în cazul în care creierul tău nu prea te ajută... Toate astea se întâmplă rapid, iar tu nu ești pregătit. Nu ești nici pe departe în formă. Așa că, pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu te ridici să îl bați serios pe tipul ăsta? Cum ai făcut-o data trecută. A fost minunat. Nu te lăsa așa. Ca și cum nu ai fi conștient... ca o stârpitură sau ceva de genul ăsta. Că o să-ți spargă fața. Exact. Tipul ăsta nu vrea doar să câștige. Vrea să te bage în pământ, să te umilească, să demonstreze lumii întregi că prima oară nu ai fost altceva decât... o curiozitate. A zis că ai fost un vagabond care a avut noroc. Acum, nu vreau să mă înfurii într-un loc sfânt ca ăsta, dar cred că ești mult mai mult decât atât, puștiule. Mult mai mult! Dar, așteaptă un minut, dacă vrei să dai totul naibii, să-l dai naibii, am s-o fac și eu cu tine. Dacă vrei să stai aici, voi sta și eu cu tine. Voi sta cu tine. Voi sta și mă voi ruga. Ce am de pierdut?
replică din filmul artistic Rocky II, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!