Poezii despre rigoare, pagina 2
Prevestire
O prevestire ar dilata timpul
La o scară sensibil voalată
Dar numai în plan emoțional
Și pare-se undeva asimetric
În sistemul de veghe inteligent
La subiect cu rezerva de rigoare
Din cauza legilor relativității
Impuse fizic și de altă natură
Ar trebui mărită viteza de reacție
Până aproape de sărutul luminii
Așa s-ar putea intra inopinat
Pe celălalt tărâm cel al euforiei
Acolo s-ar găsi secvențe rodnice
Din care ar răsări stări agreabile
Noi destine ascendente în mister
Situații angelice și de încântare.
poezie de David Boia (6 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem emotiv
Indus de patetism bonom
Pentru semeni pentru om
În limbaj proverbial
Proeminent sentimental
Compus cu patos și rigoare
Scris din suflet cu vigoare
Ascendent pe evolventă
În formă intransigentă
Ca să stârnească furori
Prin panoplia de valori
În definitiv endemic
Prezentabil academic
Din iubire de frumos
Pentru artă cu folos
Înălțător ca și menire
Total sublim în devenire
Un iureș de previziuni
Miracole și cu minuni
În ordine și cu respect
În varianta la obiect
[...] Citește tot
poezie de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă totul pare hazard
din păcate nu există decât scăpări de la regulă
un fel de ieșiri din sistem
uneori dintr-un accident nefericit
alteori din prea multă rigoare
și foarte rar
aproape ca o excepție excepțională
dintr-un fel de nesupunere
vecină cumva cu nebunia
.......................
orice lipsă este acolo unde trebuie
cum fiecare floare știe înflorirea
.......................
să nu cauți niciodată rezolvările
ele oricum sunt setate să se întâmple
oricât de mult te-ai strădui
să păstrezi pentru tine acel ceva excentric
ca o dovadă identitară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrului Nicomah, la vol. "Genoveva de trabant", lansat la Craiova
Să vii, maestre, iar la noi
Când alt volum va fi să scoți,
De vrei ca să ne faci eroi,
Aici ne vei găsi pe toți.
Te așteptăm, se înțelege,
Dacă picioarele te țin,
Primindu-te ca pe un rege,
Că doar la noi ești membru plin.
În inspirații de ai parte
De dame emanând parfumuri
Să scrii iar carte după carte
Și să ne ții mereu pe drumuri.
Cum suntem pricepuți la glume,
Câte-un volum dacă ne lași,
Vom face-aprecieri postume
Ca și la marii-naintași.
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot ajunge-n trupul magic
M-am deocheat într-o stație de metrou
din cauza unei frumoase ce mă privea insistent
și neatent am pierdut și trenul,
am mers apoi la două gemene cunoscute
pentru descântecul de rigoare.
Gândurile mă transpun în alte tăceri
lăsate în oglinzile timpului năvalnic
unde numai frunza plopului se clintește
în vreme ce plutesc peste umbrele zânelor.
Las răsuflarea să mă trădeze vinovată
de nu mai pot adormi singur
fără cea venită din lacrima nopții
să-mi lase diminețile cu fruct născător.
Nu pot ajunge-n trupul magic
cu darul ce mi se fură fără să știu
și cheile închid suferința în sipet
până se vindecă durerea din ochi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știm nimic despre nimic, dar ne credem zei
amestecăm aproape inutil nimicul cu deșertăciunea
ca pe două substanțe chimice într-o eprubetă
apoi căutăm un catalizator numai bun de o minune
scriem ecuația reacției și o verificăm de neant
trecem cu rigoare în catastife acest dezastru
ca pe reușita tuturor reușitelor
și punem de o recunoaștere universală
uite bre cum se așează infinitul la picioare
ca un cățeluș iubitor în așteptarea jucăriei
nu ți se pare totuși suspect
că nu au dat încă știrea la nimic tv
deși pare profetic să numești nimicul NIMIC
nimic nu poate fi mai nimic decât nimicul
oricâte alte nimicuri am încerca să le transformăm
în ceva important
cu o oarecare solemnitate
dusă spre absurd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între... timp
Între... timp, adică atunci când nu mai e deloc,
sau nu e afectat a ceea ce era predestinat uitării,
nu se-ntâmplă nimic -și-i foarte natural- nu-i ioc;
e vid de corp, de "este", vreo himeră-gând... E relaș căutării.
Și în tot acest răstimp care nu-i timp în sine,
totuși se trece... Restul stă prins inert, nepregătit,
"a l'improviso"-n pleonasmul de surpriză intervine
cu scuza de rigoare, că totul s-a schimbat... tacit.
Parcă-i un inițiator de rău ascuns, vrut pe furiș,
transmis atât de calculat să fie implacabil "prea târziu",
tot petrecut între jaloane inventate într-un păienjeniș
din care din cocon se metamorfozează sabia Damocles pentru... ageamiu.
Deci e-o justificare când inexistentul ciob, spărtura de refuz, e strassul de-un... geamgiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara își aruncă
iarna peste orașul încremenit
este un văl care prinde
un bețiv în mrejele somnului
de veci a simțit nevoia să doarmă
acum a fost surprins de gerul
aruncat de noaptea senină
orașul o să-nvie mâine
poate o să bată și clopotele
nu se vor sparge-n frig
soarele o să privească dramoleta
unei dumitrițe înghețate iremediabil
copiii vor deschide laptopurile
își vor scrie banalitățile
de rigoare neștiințifică
liniștea crepusculară a serii
o să prindă hulpavă periferia
uimind genele date cu rimel
iarna a venit într-o noapte
adâncă pe dealurile goale
și-a spart capul de geamurile aburite
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă-primăvară
Primește-mă în flori când sunt pe scuturate
și când parfumul lor târziu e-atât de dens
de teamă c-ar fi mult prea greu iertate
pentru că-n vară au trăit așa intens.
.
Primește-mă în seri drapate-n cețuri line,
când cuibărești în ochi pădurea întristată,
când razele deasupra ei devin caline
și în argintul brumei e încătușată.
.
Primește-mă fără verzi haine. Dezbrăcată
ca o rebelă care fuge de rigoare
și își serbează libertatea căpătată
stârnind confetti în vârtejuri, pe trotuare.
.
Primește-mă ca pe-un izvor de muguri
ce curge în secret prin crengile pustii
după zdobirea-n teasc a boabelor de struguri
gustate-n pârg de-ndrăgostiți și de copii!
.
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vremea
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!
Vine vama să-mi măsoare porția de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer și aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta cînd dogoare patul de coșmar,
Vine vârsta de rigoare și de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!