rever

În acel moment, în curtea Institutului tocmai intră o maşină albastră, modernă, elegantă, iar din ea coborî un tânăr chipeş, admirat de toţi cei prezenţi în acel moment acolo, îmbrăcat cu uniformă albastră, cu şase bulinuţe aurii pe rever; evident, era el, comandantul misiunii, Don Juanul Institutului, nimeni altul decât Lucian Enka...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimonoul alb

pe care a încremenit o floare roşie
la rever se vede încântător
bun de admirat de pietonii prin viaţă
rămâne timpul să treacă cu simţire
îl port cu demnitatea unui luptător
învins doar de iubirea care loveşte
pe nesimţite într-o clipă visătoare
nu-i deloc demodat albul cu floarea
în dreptul inimii lăsată de ultima
femeie care l-a admirat din motive
greu de înţeles ar fi faima mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare, prietene, nu ezita să ai o pasiune, să te îndrăgosteşti de un ideal, şi, mai ales, să perseverezi în această iubire. Nu ţine cont de privirile ironice ale celor din jur la adresa producţiilor tale. Ei nu pot înţelege cât de mult ai crescut cu ele şi prin ele. Şi pentru că ai totuşi nevoie de recunoaştere, de gratificare, felicită-te singur pentru orice reuşită, dacă ceilalţi nu se grăbesc să o facă. Cert este că, înaintând cu răbdare, stoicism şi fără abateri majore pe acest drum, vei merita, într-o zi, să ţi se pună la rever insigna de persoană creativă.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticurs despre radioficarea trandafirului

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învaţă să se nască

Poetul e sinucigaşul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăieşte ciugulind mister

Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
şi-atunci se face iarăşi lumină

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul verde

Am migrat cer
nomad lăcrimează pleoapa
acoperiş peste coloritul vis
împletesc cu degetul tăcerii
surâsul.

Umede şoapte albastre
strigă ochii ce dorul cară
fruntea arămie în păr
atinge vântul ce-i căpătâi
surâsul.

Lerul gândului fluturi zboară
porţile inimii plâns-a cânt
pe chipul scris taină
născut sidefiu amurg
surâsul.

Spic de iubire ochiul trezeşte
strecoară sfioasă tâmpla fragilă

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Valentinei

Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Învāluitā într-un cald mister,
Şi cum se-nalţā, zveltā, pân' la cer,
Atuncea când o vād pe Valentina.

Un dor imaculat precum hermina
Mā-nvăluie şi zboarā ín eter,
Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Când sufletul îmi cântā Lerui-Ler!

Poporul nostru-şi plânge rādācina,
Iar eu îmi prind o floare la rever,
Ca sā-mi acoper plânsetul stingher...
Şi-n suflet, vai!, îmi cântā piculina,

Atuncea când o vād pe Valentina!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te regăsesc

Te regăsesc printre cuvinte,
Mereu te duci... şi iarăşi vii,
În noaptea patimilor sfinte
Ca un izvor... de nebunii.

Strâng depărtările năuce
Şi le aşez ca-ntr-un festin
Oricât ar fi, de zăbăuce,
La un rever... şi aşa puţin.

Vei înţelege... şi vei crede
Tăcerile când desfrunzeşti,
Delimitându-te... de verde
În dimineţi... nepământeşti.

Spre înălţimi, seducătoare
Mă-ndemni, a ridica priviri,
Spre albul trupului de floare
Scăldat în rouă... şi-n zefiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti iubirea mea

Eşti iubirea mea de-o vară,
Furişată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Şi-n parfum de aşternut.

Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... şi mi-te duc
Pe un colţ uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.

Eşti iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă şi cuminte.

Eu... te despletesc de gânduri
Şi-n odihna nopţii... blândă,
Pun speranţele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La baie însă, se afla o amintire a zilelor trecute; îl izbi un miros neplăcut, puternic... Îndreptându-se în direcţia din care venea mirosul respectiv, Lucian găsi o uniformă mototolită, aruncată neglijent pe acolo, pe jos. O ridică între două degete; arăta jalnic, în ultimul hal... A cui să fi fost oare? 6 bulinuţe aurii pe rever şi iniţialele "E. L." îl lămuriră pe dată. Îi aparţinea?! Era a lui?! Cum ajunsese aşa, în halul ăla?! El nu-şi arunca lucrurile pe jos şi mai ales, nu se murdărea niciodată în asemenea hal... O luă, o spălă de mai multe ori, clătind-o serios, curăţând-o cât putu el de bine, apoi o întinse, lăsând-o la uscat, încă nelămurit în privinţa ei...

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa, când se trezi, Lucian nu-şi dădu imediat seama că nu se mai afla la Institut, în camera sau apartamentul directorului. Dacă ar fi ştiut ce-l aştepta afară, mai bine ar fi preferat să fi rămas în Institut. Dar el habar n-avea. Nu-i luă foarte mult timp până să se dezmeticească. Zări uniforma albastră acolo unde o lăsase seara trecută, frumos aşezată. O privi neîncrezător, dar cele şase buline mici încă erau acolo, pe rever, iar pe minitransmiţătorul din piept scria cu majuscule "E. L.". Deci, nu visase, nici nu i se păruse; chiar era comandantul misiunii...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!