respect de sine

Respect de sine

Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu pui mâna pe-o armă sau nu-ţi pui dinamită la brâu
Şi ucizi pe cineva conform versiunii tale de umanism
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu bei câteva pahare-n plus
Şi nu urci la volanul unui SUV
Pentru a ucide pe cineva conform versiunii tale de a te distra.
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu-i spui cuiva veneticule sau cioroiule
Şi ucizi pe cineva conform versiunii tale de adevăr
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu înveţi să dai doi bani pe tine

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasi

Şi călătorul nepornit
Va fi venit la poarta vieţii,
Va fi stat prea mult aşteptând un pahar
De zbor,
Se va fi ghemuit
Pe sine,
În sine
De prea mult
Nefrig,
Necald…
Se va fi neoprit
De atâtă necăutare
Nelibertate,
Nezbor…
Nu va fi devenit
Covor pentru zei.
Acest privilegiu
E doar al celor porniţi.
În locul său
Va fi crescut

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fel de sfârşit

Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de sine

Fără de sine mă las în voia frigului secular
fără de sine păşesc pe pământul arid
şi mă strâng cu lanţuri în tăcerea mea şi gerul mă îmbracă
luna mă fierbe domol cu lumina-i îngheţată
mă prinde de mână şi mă urcă pe creste
floarea de colţ îmi mângâie palma
şi se usucă pe linia vieţii mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrăjitorul din Oz îmi spune să îmi ciocnesc pantofii
călcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde să ajung dacă nu acasă
în limita mea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Crepuscul,
înserare, apus.
Se apropie
inevitabila pătrundere
în întuneric.
Cine are curajul
s-o înfrunte?
Cine altcineva
decât acela
care s-a negat
pe sine,
trăind toată viaţa
în sine însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-cunoaştere

Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop şi văd ca prin sticlă
Ferma în fermă – şi în centru pe mine.

poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mi-o doresc

Ai să revii odată-n gara părăsită
Din trenurile care te incită.
Dus voi fi cu mocăniţa inimi
Pe neştiute şine în alte înălţimi

Pe umeri cu rouă ambră de linişte
Cântând poeme iar cu nebunie
Pe viaducte de curcubeu cu feerie
Ce mi-o doresc cu şine nesfârşite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sindromul alunecării

absentează din sine însuşi
din motive ce nu ţine de el
sau ţin (!?)
şi ceilalţi îl vor in
ternat într-un centru
de uitare şi nepăsare
cade în auto
izolare (!?) fizică şi chiar
spirituală
identitatea se transformă
în frânturi des
perecheate
este prezent doar în lumea lui
într-un sine re
strâns şi de
valorizat (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii perfecte

Iubirile în sine
Trăiesc pasional
Pentru sine pentru noi
Vin şi pleacă
Se duc şi seduc
Revin şi subzistă
Persistă sau trec
Din starea de bine
În cea de călăuză
Din starea de fericire
În cea de infinit
Din starea încântare
În emancipare divină
Numai decât să creeze
Aceste emoţii perfecte.

poezie de David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare - 393

nepotul lui... Ghe-ghici

La respect în farmacie
Însă şi-n bucătărie,
De-i avută în vedere
Ce rezultă-i o plăcere.

poezie de Silvestru Miclăuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!