repetat

Poezia

Poezie, dulce floare,
Cu amarul ei mă doare;

Pururi intimă arsură,
Bulgăr de zăpadă pură;

Zbucium repetat în piept,
Drum pe care te aştep;

Puls de stânga veşnic treaz;
Primăvară în oraz;

Izvorâtă din minunue,
Niciodată nu apune!

poezie de Milea Preda
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

M-am deprins, dansând, valsând, să străbat
sălile mari ale noptilor, ale zilelor,
ca un fantastic ciclon repetat
prin sălile mari ale zărilor, ale mărilor.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţând de la istorie

Am învăţat de la Marx şi de la Lenin:
Să stăm în ordine unii lângă alţii
Şi că există-o singură mărime pentru toţi pantofii.
Am repetat, desigur, conştiincioşi erorile lor.

În spiritul egalităţii, toţi facem greşeli.
Răul devine permanent în absenţa corectării.
Nu suntem oare cunoscuţi
Prin ceea ce facem, desfacem şi iarăşi facem?

poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai penibil decât prosternarea universală! Adică... las Zeul să-mi păşească pe grumaz, să mă calce în picioare! Nu protestez. Din contră, îl implor să mă facă preş, mai mult, îl rog fierbinte şi repetat să ma pedepsească pentru o vină pe care ştiu bine că nu o am... aceea de a mă fi născut... Şi toate astea... doar-doar îi voi obţine bunăvoinţa. El e Soarele, eu sunt noroiul, el e bunătatea, eu sunt nemernicul...

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adepţii materialismului au repetat de atâtea ori că ştiinţa modernă a izgonit definitiv din domeniul său ideea de Dumnezeu, au ştiut să manevreze atât de bine conştiinţele, încât astăzi multora le este ruşine să pronunţe public cuvântul Dumnezeu. Toate acestea s-au făcut în numele ştiinţei. Şi totuşi, marii savanţi, creatorii şi gloriile ştiinţei au admis toţi şi chiar au proclamat existenţa lui Dumnezeu.

citat clasic din Nicolae Paulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 59

Nimic nu-i nou, ci totul se păstrează
Din vremuri vechi, şi singuri ne înşelăm,
Iar truda de-a crea, crunt eşuează,
Căci tot ce facem e să imităm.
În cronici mi-ar plăcea s-arunc privirea
Vreo cinci sute de ani, măcar atât
Pe undeva poate ţi-e scrisă firea,
Căci prima dată mintea a coborât,
Să văd ce-ar zice lumile apuse
De chipul tău atât de minunat,
Suntem mai buni, sunt ele mai sus-puse
Sau e un ciclu ce s-a repetat?

Dar sunt convins că-n vremi îndepărtate
Chipuri mai hâde fost-au lăudate.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii mele

Lumea sub ochii mei

Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin şiroi de ploaie.

Frumuseţea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.

O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.

Timpul pare că se scurge
Şi urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primăvara anului 1960, astronomul american Frank Drake a dat startul proiectului "OZMA", numit astfel în amintirea feericei ţări a vrăjitorului din Oz. Radiotelescopul de la Green Bank a fost îndreptat întâi spre Tau Ceti, stea asemeni Soarelui, apoi, după trei luni în care nu s-a captat nici un mesaj care să poată fi considerat artificial, Drake a schimbat ţinta cu o altă stea apropiată, Epsilon. Imediat, un semnal deosebit de clar a fost receptat şi entuziasmul a ţâşnit nestăvilit. Au trecut însă mai multe săptămâni şi semnalul nu s-a repetat; abia după câteva luni s-a constatat că pseudomesajul stelar fusese de fapt datorat unui avion care intrase întâmplător în raza de acţiune a radiotelescopului.

Dan Apostol în Urme de paşi în cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de speranţă

Trup lângă trup şi lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinţi -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minţi.

Purtătoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aş şti că te vinzi pe arginţi
Nici atunci răul tău n-ar putea să mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minţi.

Să apună de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminţi
Şi din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranţa că poate nu minţi.

Tu, stăpână şi stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieşirii din minţi,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Şi mă-nchin la minciună că poate nu minţi.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!