reper

Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerin

Un călător la propriu
Spre destinaţie platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele şi aştrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe şi mai sus
În spaţiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul fiinţelor divine.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna ţării mele

Noi cu dânsa ne-am născut,
Ca un popor destoinic
Şi cu dânsa am crescut
Ca un reper statornic,
Noi cu dânsa am trăit
Şi azi durăm prezentul
Tot cu dânsa am grăit
Şi ne-am probat talentul
Am crescut cu ea gândind
Purtaţi prin abnegaţii,
Am admirat cu ea privind
Acele mii de constelaţii
Cine-i Doamna ţării mele?
Pe care veşnic o cinstim,
În clipe bune, vremuri grele
Ea-i limbă sacră ce-o vorbim.

poezie de David Boia (17 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o compunere liberă, un elev de cl a VI a ar fi scris mult mai bine. Ori d-ta, poet, [...] | Citeşte tot comentariul

Reţetă de umor

împrospătez gânduri cu picanterii
câteodată sunt un un bizar reper
pun peste cuvinte sare şi piper
reţetă de umor cu pedanterii.

îmi reproşez mereu că mă grăbesc
să ajung la suflete cu romantismul
crezând c-am dezlegat iluminismul
strângând în fiinţă miracolul lumesc.

mă confesez mereu cu uşurinţă
şi nu ştiu dacă înţelegere găsesc
poate de la Dumnezeu să mai primesc
cumpătarea ce mi-ar fi de trebuinţă.

am cumpărat fantezie gram cu gram
să o împart frăţeşte pe Instagram.
|

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simpla mea beatitudine

În simpla mea beatitudine
sunt fericit pe deplin,
plutind precum un gaz ilariant,
către lumea lui Marte.

În Marte voi găsii viitorul
stâlpului pilastru pentru care muncesc,
clădindu-l, dintr-un mousoleu plin
de cărţi adevărate, doar cu adevăr!

Divaghez cu velocitate în cyberspaţiu
ca un reper de informare,
ca un simplu ardent de lascivitate,
căutând orice segment al omenirii,
către lumea lui Marte.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reper

la ora dezmăţată a spaimei
şerpi de aramă îşi retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când peşti mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o fiinţă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cuminţenii
păstrate în ecoul ce opreşte trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil şi crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceaţa-i de stafidă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cancer

Şase miliarde circa… şi doar pe mine m-a nimerit
să fiu punct de reper!… eşti nebun, omule? toţi suntem!

Iată Pământul buricelor, şase miliarde de burice
mişună, dansează, iubesc – se iubesc, plâng, cântă,
ucid
ucid în tot atâtea forme, fiecare lucru-i armă
… splendoarea, minunea acestui Pământ: Omul
chip şi asemănare
s-a dovedit vrednic
să fie cancer

Pământu-i bolnav de cancer… la buric… surâsul vostru-i
rânjet chinuit…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Dacă mi-aş rătăci atingerea pe trupul tău,
Te-aş putea modela precum Dumnezeu,
Ţi-aş contura cu pasiune zâmbetul pe veci
Şi-aş zămisli spre inima ta, suav, poteci.

Aş da într-o clipă Pământului ocol,
Pe toate gândurile tale aş pune monopol,
Aş inventa cele mai amuzante nebunii,
Să nu mai pleci nicicând, ci doar să vii.

Şi toate visele le-aş creiona în fapte,
Ţi-aş pune la urechi cireşe coapte,
Parfumul tău mi-ar fi reper de frumuseţe,
Iar ochii tăi, despre iubire-o să mă-nveţe.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu mierlelor

Doamne ce minune e concertul de mierle
reper de fericire ce urcă sublim în zenit
acolo unde îngerii veghează în turle
pentru ca bezna să se stingă la răsărit.

păsări regale cu cerul în glas
îndeamnă sfinţii să cânte-n catedrale
învaţă şi cucii să cânte în ceas
orele trezirii cu chipuri magistrale.

nu este pasăre să cânte mai frumos
ca mierla soră cu privighetoarea
în triluri se trezeşte pământul somnoros
şi-n valuri de iubire se unduieşte marea.

iubesc nespus făptura-i minunată
de zborurile spre înalt mă simt legată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!