relaxat

Weekend în rai

(lui Ninel şi Mihaelei)

am trăit în weekend ore blânde, calme
m-am relaxat printre maici la Robaia
mănăstirea raiului m-a ţinut în palme
cu lumini dumnezeieşti s-a umplut odaia.

m-am plimbat fericită pe colţul de rai
codrul de poveste mi-a fremătat în suflet
muntele Brădetu este vestitul plai
cu lacul Vidraru tărâm de răsunet.

prietenii de suflet Aurora, Dumitru
mi-au reaşezat armonia în cord
cu Dumnezeu alături timpul nu e hâtru
chiar dacă toamna vine dinspre Nord.

pe muntele smerit trăind ca un sihastru
nu-i loc de întristare de aspru fiord.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătea abătut

omul de grotă cu ochii undeva
la marginea timpului
relaxat pe o piatră neşlefuită
se gândea să-şi cumpere
un fierăstrău electric
şi-un ciocan din epoca fierului

stătea gânditor cu ochii la tehnologia 5G
în peştera unde s-a retras
după evacuarea forţată
din grota centrală

a plâns aceeaşi lacrimă
după ce şi-a prins gândurile
într-o capcană a timpului

recapitula tristeţea de moarte

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, număr prim...

Este Septembrie şi-i cald,
Doar roiuri de ţânţari plutesc,
Deasupra mării de smarald
Şi a naturii plină de lumesc.

Umiditatea permanentă şi activă
Aruncă valuri de bruboane peste corp,
Iar mintea îmi devine evazivă,
Când se-ntâlneşte cu un strop.

Asudă pielea şi întregul corp
Şi doar natura aşteaptă o schimbare,
Cocorii încă nu-s întorşi de tot,
Iar mintea zburdă spre visare.

Acum, mi-am amintit frumos,
Cum poate toamna să întoarcă timpul
Şi cum, iar, frunze se întind pe jos,
Ca un covor ce-mi oglindeşte nimbul.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (1 septembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironia sorţii

Un parior dresă un cimpanzeu,
Ce-a deveni neîntrecut jocheu.
Era uşor, agil, cu gură mare,
Iar calul relaxat părea să zboare.
Ca şi trofeu, acest jocheu cu blană,
Se mulţumea, modest, cu o banană,
Pe cănd stăpânul său cu rang de Sir,
Îşi îndesa cu sutele-n în chimir.
Urmând o competiţie-nsemnată,
Stăpânul, lacom, l-a înscris pe dată
Şi-avid să depăşească bariere
A pariat întreaga sa avere.
Maimuţa cu cascheta sa vărgată,
Luă un start lansat, ca o săgeată,
Lăsînd plutonu-n spate cam o milă,
Zburând spre o victorie facilă.
Cand mai avea din cursă o zecime,
Subit văzu maimuţa în mulţime,
Un prichindel cu plete lungi, bălane,
Ce-avea în mână câteva banane.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tufele de rozmarin

noaptea se arată calmă şi liniştită, mai ales când te simţi bine
şi nu îţi este teamă de nimic?
teamă? de ce?
de moarte să spunem...
de ce mi-ar fi teamă de ea? vezi tu, omul are spaimele lui
şi pentru a şi le învinge pune tatami lângă tatami
reducând teama lui de necunoscut
şi vrei să spui că nu-ţi e teamă de Ea?
de ce mi-ar fi? oricum, ştiinţa ne spune că totul are o finalitate
şi până la urmă nici Dumnezeu nu iese din cuvantul ei
al morţii?
nu al ştiinţei. omul vrea să creadă că este fiica lui
dar ştiinţa este darul lui Dumnezeu,
ca să ne scoată din depresie.
pentru că nu poţi măsura imensitatea cu cotul
şi eternitatea cu răsuflarea
oricât de relaxat ai fi
de ce ai venit?
nu trebuia?
nu te-am chemat

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, putem!

Cred că nu se va uita prea curând
dimineaţa americană
când a învins visul anilor '60,
nimic poetic de altfel,
dar cine îşi va mai aminti
de noaptea cambodgiană
a anilor '70,
nimic poetic de altfel,
nimic poetic de altfel...

Noi sigur nu mai ştim
ce să ne amintim
despre anii '60,
câteva filme,
câteva melodii,
câţiva şi Nichita
Of! Nichita...

Noi sigur nu mai ştim
când să ne amintim

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise către Telemachus

Dragul meu Telemachus,
Războiul troian
a luat sfârşit; nu-mi mai amintesc cine a învins.
Grecii, desigur, numai ei puteau să împrăştie
atât de mulţi morţi departe de pământul ţării lor.
Iată, drumul meu spre casă se dovedeşte mult prea lung.
Pe când pierdeam timpul acolo, bătrânul Poseidon,
pare-se, a relaxat şi-a extins spaţiul.

Habar n-am unde mă aflu sau ce loc
ar putea fi acesta. Par nişte insule jegoase,
pline de tufişuri, clădiri şi porci uriaşii, grohăitori.
O grădină sufocată de bălării; o regină sau alta.
Iarbă şi pietre uriaşe... Telemachus, fiule!
Pentru un om rătăcitor feţele tuturor insulelor
nu fac decât să se repete una pe cealaltă. Şi mintea
călătoreşte, numărând valurile; ochii, iritaţi de orizontul mării,
scapătă; şi carnea apelor umple urechile.
Nu-mi pot aminti cum a început războiul;
nici măcar câţi ani ai – nu-mi pot aminti.

[...] Citeşte tot

poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!