refuza

Soţii la cumpăraturi

Harul vieţii nu-l refuză,
El modern şi ea vetustă:
Ea ocheşte câte-o bluză,
El ocheşte câte-o "fustă".

epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A refuza să ierţi poate fi infinit mai rău decât a ucide, deoarece crima este deseori un impuls al unui moment de fierbinţeală, în timp ce lipsa de iertare este o alegere deliberată şi rece a inimii.

citat din George MacDonald
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Editurii pentru Literatură şi Artă

Cu-această reputată editură,
Nu poţi cădea-n discuţii lungi şi ceartă:
Îi duci cu sacul plin literatură
Şi te refuză blând... cu artă.

epigramă de George Caranfil din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă a primi este în centru, a da este sus, a refuza este jos. Mai rămân de o parte şi de cealaltă renunţarea care înalţă, toleranţa care îmbogăţeşte.

Jacques Salome în Curajul de a fi tu însuţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ava: Confunzi atenţia pentru propria persoană cu regulile de bază, Adrian. Adevărul e că nu ţi se refuză nimic.
Adrian: Hai să vorbim serios, mamă! Azi-noapte, când v-am rugat, pe tine şi pe Matt, să fiţi mai puţin gălăgioşi în timp ce făceaţi sex, n-aţi făcut asta pentru mine. Asta se cheamă refuz.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gâscă sălbatică rătăcită

Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Cui să-i pese de umbra solitară
pierdută printre miile de nori din depărtare?

O auzi chiar şi atunci când dispare din vederea ta,
chemările ei tânguitoare îţi străpung inima ca un pumnal.

Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:
mulţimi clevetitoare, mulţimi certăreţe.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie patriotică

ţara mea în ţara ta
oameni tot mai puţini - restul lume unde
doar dinţii contează

ţărâna nu refuză niciun plug pe motive etnice
iar oglinda cerului
nu reflectă graniţele

patria este o epidermă
măduva oaselor
sau mai degrabă un dor ipotecat

ţara ta în ţara mea
învaţă dinţii să muşte limba
maternă tradusă mutit

şi la urma urmelor, acolo
sub insinuarea hotarelor
ajungi adevăratul Acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri negre

Vârtej de nouri, cu mişcări absurde,
fioruri albe, galbene şi verzi;
suntem captivii unor zodii surde,
tu în confuze depărtări te pierzi.

Sub ziduri negre timpul se refuză,
vremelnic soarta seceră cu bani;
cad în disgraţii pelerini de spuză,
se vând iluzii blânzilor ptofani.

Ne strecurăm prin sumbre canioane,
fără ieşiri, alcătuiţi din plâns;
urlând ne împresoară lighioane,
cu aburi verzi otrăvitorul spânz.

Când ai să vii cu umbra ta frumoasă,
voi smulge un izvor din rădăcini;
sub streaşină, la cea din urmă casă,
va bate lung un clopot de lumini.

poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi din cetăţenii mei, văzându-mă în etate înaintată şi că mă ocup cu istoria şi cu arheologia ţării mele, m-au rugat ca să le arăt mai multe cunoştinţe ce am despre schimbările şi evenimentele petrecute în ţară şi mai cu osebire în Capitală, căci doresc unii a şti tradiţiile istorice ale ţării, iar alţii ale Capitalei, şi astfel, ca fiecare om care are a trece din această vremelnică viaţă, nu i-am putut refuza şi le-am răspuns că mă voi sili a le arăta purul adevăr de tot ce am putut culege din diferite letopisiţe ale ţării, cum şi din diferiţi scriitori vechi şi cele văzute de bătrânul meu părinte, care a trăit 90 de ani, cum şi ce am văzut eu, care sunt astăzi în etate de 80 ani, şi astfel voi urma înainte, rugând pe onor domnii cititori de a-mi ierta greşelile stilului meu, fiind un stil bătrânesc ce se practica în timpul tinereţelor mele.

începutul de la Istoria fondărei oraşului Bucureşti, Precuvântare de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoarecele şi pisica

Un şoarece de neam, şi anume Raton,
Ce fusese crescut sub pat la pension,
Şi care în sfârşit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parmazan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.

Cum că domnul Raton îndată s-a gândit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: "De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?

Binele şoricesc cât de mult îl doresc
Şi cât îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!
Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,
Şi că aveţi cuvânt să vă plângeţi de ei;
Dar nu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!