Poezii despre ratat, pagina 2
Credo
Am ratat șansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menține, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în fața morții nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie și, de multe ori, o lume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monumentul ratatului necunoscut
Pentru ca viitorul nu mai fie iar ratat,
tot dezvoltand destinul de argat
și mestecând la mărul cu păcat,
ar trebui făcut
un monument ratatului necunoscut -
a celui ce nimic n-a priceput,
din tot acest răstimp pierdut...
... sau poate chiar așa a și fost conceput
din coasta celui fără de'nceput -
oricum, și el tot un necunoscut...
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oară
a fost de fapt
prima prima oară
am dat pagina cu degetul
muiat în gură îmbibat
cu saliva de deglutiție
înghit cuvintele bălmăjite
de un om ratat
foile se vaită în dulci stihuri
a fost prima oară
când am suflat urmele
de materie ce sprijină universul
era o filosofie cosmogonică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuți, petrecuți
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieții un spectacol ratat
manechine prost machiate, măști desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a țipat cocorul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Staniolul
... prietenilor mei securiști
las lor o tristă și abilă moștenire: un straniu
ratat - staniolul subțire
îmbracă ciocolata cu
alune de pădure și pitici în picaje -
nu voi ști nici
odată ce caut eu pe aici
odată ce caută ei, lefegii, pe-aici
de ce îmi asigură benevol (?!) fără
vreo altă cântărită și cantabilă saturare
prietenii mei o
dulce protecție în fața mulțimilor oare
cum în sevraje...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era tânărul
dintr-un oraș mic care a trecut
de la hume la kant și se uita
la cerul înstelat după ce era
înșfăcat de un atac de emoții
apoi citea dintr-o carte de poezie
spaniolă modernă primită
de la studenta aceea
s-au iubit o vară întreagă și ea
a ratat examenele cu zâmbetul
pe buzele devorate de el
simțea că mintea și corpul
se despart în timp ce săruta
o floare eliberată de pudoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portal ratat
(sculptura duhului)
în căușul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc ușor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului
rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee
pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei
din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
și cântă
pietrarul uranic înfige dalta
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privilegiu
Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creație divină
Din duh și țărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viață
Pe plai cu verdeață
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Și totuși l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Așa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Și a devenit taman
[...] Citește tot
poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iridiu
Ai ratat zbaterea cireșei
Care crește.
Ca de fiecare dată,
ți-ai întors privirea
Doar spre visele tale.
Visele șantier - uitate mereu
Sub var stins
Ca sub o zăpadă pietrificată.
Concavitatea oglinzii
Scapără o reflexie acuzatoare
O îndepartare ascuțită
Mă seceră cu privirea din alt timp
Mă ascund, din nou, în același
Căuș al santierului înghețat.
Mi. e imposibilă fluiditatea prezentului,
Liniștea prelungirii
Nașterii
Mișcarii...
poezie de Simina Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnalul unui sinucigaș ratat
Sunt nebun și văd visele reale
Așa am văzut cândva o iubire
Am întâlnit-o întâmplător
Pe culmile mării
Am iubito
O iubesc
Iluziile erau plăcute
Reale
Acum realitatea e o
Blestemată iluzie
- Și muncim -
Și muncesc pământul umil
Învăț de la el sa rabd toată durerea
Să devin
O crizantemă în mâinile tale
Iubire sublimă
La capăt de chin
Când pământul îmi va da
O ultimă îmbrățișare
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!