raritate

Au existat vremuri când sticla era o raritate, de culoare verzuie; binecuvântate fie timpurile vechi, când mai existau şi rarităţi.

Knut Hamsun în Visătorii. Cer de toamnă înstelat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

România şi universul olfactiv de aici sunt o raritate neexploatată comercial. Lucrul cel mai de preţ este paşaportul meu, faptul că vin cu o cultură olfactivă care nu există altundeva.

citat din Octavian Coifan (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim vremurile în care a fi celebru nu mai constituie o raritate, ci... a fi fericit. Caută mai întâi să îi faci fericiţi pe cei din jurul tău (implicit pe tine) şi faima te va urma asemenea unei umbre!

citat din Michelle Rosenberg (21 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 3. Sunt cometă în poante!

E comparaţia lui Bei,
Cum că-s şi cometa Halley;
În galaxii e-o raritate,
Cum şi în poante sunt, confrate!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un...bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaslovul vieţii moare

Comoară neexplorată,
cartea nu mai are
căutarea de-altădată.
Ceaslovul vieţii moare.

Nici în şcoală cartea
nu mai e dorită.
Netul îi ia partea,
elevul o uită.

Apetitul pentru carte
astăzi e o raritate.
Prăfuită, îngălbenită,
zace-n rafturi necitită.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre fericire (După "Spre primăvară" de Şt.O. Iosif)

Voi divorţa curând,
Nu-i raritate,
Va mirosi curând
A libertate.

Schimba-voi hoaşca mea
Cu-o jună brună,
Că se răsfrânge-n ea
O lume bună:

Un chip aşa senin
Cum nu găseşti-
Prestează-amor divin...
De-nnebuneşti!

- Noi boli îmi dau ocol
Cătându-mi anii,
Iar bruna-n pas domol
Îmi toacă banii...

[...] Citeşte tot

parodie de Mirela Grigore, după Şt.O. Iosif
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virginitatea la apogeu

Când fete azi, emancipate,
Doresc să aibă noi senzaţii
Iar sexul naşte noi tentaţii,
Virginitatea-i raritate.
Dar mulţi bărbaţi, din vanitate,
Cu o virgină vor relaţii
Aceasta fără complicaţii,
Ce le-ar ştirbi din demnitate.
Problema are rezolvări,
Eliminându-se şi frica:
Bărbaţi sosesc din patru zări,
Discret, spre-a nu afla "amica"
Când face zilnic programări,
Prostituata... Virginica.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile...

.. să nu ai teamă de femei deştepte
în dragoste-şi pierd minţile şi ele
şi nu mai ştiu nici cât să mai aştepte
nici cât mai au de mers până la stele...

femeile frumoase sunt o claritare
mereu scăldată-n undele luminii
-frumoase şi deştepte sunt o raritate
de care parte au numai streinii...

un gând mă roade- proastele pe unde-s?!!
-femei urâte n-am văzut nicicând
şi un fior în zare se ascunde
de blasfemia nerostitului cuvânt...

poezie de Iurie Osoianu (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresare

şi priveşte spre copaci
se aude un foşnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
şi-a scos cuţitul şi pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
şoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foşnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândeşte
Şi, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp opreşte
Balanţa... în veşnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voinţa...
Un sclav, că-l ţin, nu prididesc
Convins c-aşa-mi câştig căinţa?!

Ori sunt pretenţia că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veşmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am şansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Şi-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!