putea

* * *

de-ar putea vorbi copacul
despre densitatea aerului
prin care îşi urcă ramurile
spre nicăieri.

de-ar putea vorbi seva lui
despre firicelele de apă
la care tot împleteşte
în adâncuri.

vietăţile care îl locuiesc
de-ar putea vorbi
despre scoarţa-i crestată
cu scurte-scurte poeme.

umbra lui de-ar putea vorbi
o,
ce linişte s-ar aşterne!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum voi mai putea să mă recunosc?

Uneori mi-e frică să dorm.
Visele mi-ar putea zbura către pietre
din dorinţa de a le sculpta mâini.
Aş aştepta poate, golită de mine,
un răspuns
privind cum devin treptat una cu ele,
cum mi se face dor să ning
prin cerul de lumi
strivind aerul care ne desparte
de orizont.
Şi dacă mă voi trezi
la mijlocul drumului,
cum voi mai putea oare
să mă recunosc?

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât

[...] Citeşte tot

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe faţă

Pentru noi
pământenii
şi nu numai
conştiinţa pură
ar putea fi
cel mai
puternic
atribut
conştiinţa pură
ar putea fi
şi cel
mai puternic
complement
conştiinţa pură
ar putea fi
scop în sine
dar mai ales
călăuză
după model
îngeresc

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (17 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aţi putea?

Am smângălit o hartă vie
vărsând vopseaua din pahar
şi pe faianţa cu piftie
pomeţii-oceanului amar.
Din solzi de peşti făcui să sune
chemările codanelor.
Voi
aţi putea
cânta nocturne
din flautul burlanelor?

poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvor

Pierduto, nu mă mai iubeşti
tu nu te mai arăţi nicicând,
Pierduto, nu vrei să-mi găseşti
un timp ce nu bate sunând.

Pierduto, ai putea orice
dacă ai vrea, dar nu mai vrei
şi totul stă închis cum e
cu toate că ai mii se chei,

cu care ai putea deschide
pustiile-mi ore livide
şi ai putea să pui zăvor
la orele care mă dor.

Pierduto, ai albastre cleşti
făcute să deschidă stele
Pierduto, nu mă mai iubeşti
măcar striveşte-mă-ntre ele

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o alta

Niciodata alta dragoste n-ar putea fi
niciodata alta dragoste.
Nici o alta frunza muscata
de talpa ta, trecuta peste umbra,
n-ar putea fi niciodata
alta frunza.
Nici un alt ochi cu retina
nestrapunsa de lumina durerii
n-ar putea fi alt ochi.
Nici tu n-ai putea fi,
in nemarginirea timpului,
in zborul cuvintelor,
niciodata alta.

poezie de Cristi Zamfir
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut şi noi venim prea târziu la ospăţ.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părţile şi în toate felurile,
şi să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuţele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofiţerul comandant vrăjmaş,
dar şi cu gândul, cu înţelesurile noastre mai liniştite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau maşini de calculat,
pentru cei ce ne învaţă să facem unităţi industriale care să funcţioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutăţile şi toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum as putea?

Cum aş putea să fac să crezi în mine,
Iubirea mea de calciu, iod şi sare?
Cum aş putea prin unghii şi prin vine,
Să-ţi picur stropi din stropii mei răbdare?
Ca să te-nalţi, aproape un Luceafăr,
Dar precum urci, să şi cobori în mare?
Iubirea mea de calciu, iod şi sare,
De fiecare dată tot mai teafăr
De ambrozii şi remuşcări sublime?
Ca numai tu, mai mult decât oricine,
Iubitul meu, să crezi în mine...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!