Poezii despre pustiit, pagina 2
Rondel în așteptarea toamnei
Pălește frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Și nu mai sunt holde cu maci
Pe șesu-ntins și însorit.
Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Pălește frunza din copaci
Și câte una s-a sfrijit.
Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Țăranii noștri sunt săraci.
Pălește frunza din copaci
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
Ieri,
eram doar o silaba
la inceput de pas in doi
cu trupul meu cuprins de iubire
ardeam sub nestiutele ploi
rasucindu-ma inadins catre lumina.
Azi,
silaba s-a spart de cioburile oglinzii
cand ne-ai distrus paradisul
Iar trupul meu sfasiat de incertitudine
s-a prabusit pierzandu-ne visul
Suflet pribegind in vant.
Mâine,
cioburile se vor topi in amintire
si doar cuvintele ce s-au rastignit
ori arsurile lacrimilor din suflet
vor mai sti ca ai trecut si-ai pustiit
[...] Citește tot
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu
Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcușul,
A uitat-o in cutie,
Tristă și dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie și visare.
Nu-și găsește azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Și atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,
Plâns de pasăre ciudată.
Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.
poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Ce val te-a ancorat, din ce hotare,
Pe țărmul meu de suflet pustiit -?
Mi-o fi zărit tristețea-n depărtare,
Ori m-a ales fără să fi gândit?...
Ce vânt tomnatic s-a-ndurat de mine
De-a pus dorința mea la tine-n prag
Și-a spulberat cumplitele suspine? -
Lor visul meu le era tare drag...
Și cine-a poruncit să-mi fii minune,
Care-ncolțește-n fiecare zi
Când o udăm cu râsete nebune
Și cu dorința noastră de-a iubi?
Ce primăvară a-nflorit în noi!
Ce vară ne e sângele fierbinte...
Tu îmi ești astăzi norocos trifoi,
Iar eu îți fac din dragoste veșminte.
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Toamnă cu miros a glie
Reavănă, mustind bogat,
Așa frig, oare, să-ți fie
De sub frunze te-ai băgat?
Căci pădurea-nflăcărată
Care se scălda-n lumină,
Acum zace-nsăngerată
Putrezind pe jos, în tină.
Doar să-ți fie ție cald
Frunzele le-ai ruginit.
Fac specacol și-apoi cad,
Pomii toți i-ai desfrunzit.
Ah! Ai pustiit pădurea,
Păsările nu mai cântă,
Se aude doar securea
În vreun pom când se avântă!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (17 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei calcă timpul
Suflete pustiit
nu adormi încă
și mai spune-mi
povestea vieții
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste și dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
și mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
și ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheța încă
și mai încalzește-mă
ca atunci când
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pană (2008)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Referitor la pustiit, niros [din public] a spus:suflet pustiit de dor, dor infinit...infinite amintiri....
La lăsatul serii
La lăsatul serii, luna răsare
deasupra bălții lângă sat;
uite și colo, o lebădă apare
și țânțarii-s gata de pișcat.
Au fugit și peștii la culcare,
undițele abia se văd pe apă;
gândul meu dus spre visare,
cu grabite iluzii se adapă.
Prin sălcii și păpuriș venise,
să adie, o suflare de vânt;
decimat de întrebări și vise,
lebăda mă trezi pe pământ.
Și tot urcă luna sus pe boltă,
ceru-i pustiit de-ntâii nori;
prin luncă, cantecel tresaltă
al nevăzutelor privighetori.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina rugăciunii
lui Mircea Florin Caracaș
îi construiesc credinței încă un tronson
catapetesme de lumini îmbracă altarul
anihilez remușcarea ca pe un frison
și beau agheasmă ca să-mi sting jarul.
aprind o lumânare în liniște mă rog
și stau îngenunchiată lângă icoană
consum rugăciunea ca pe un drog
sevele raiului strâng pe coloană.
aștept nerăbdătoare a primăverii zână
să reânvie-n arbori muguri ce au murit
azi Maica Dumnezeie mă ține de mână
vreau să dea viață visului pustiit.
euforia în suflet aș vrea să rămână
sa fie călăuză pe drumul vestit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene
Dacă porți iubire în suflet, te rog, să n-o-mparți cu mine...
Dă-mi-o întreagă, atunci când sufletul îmi e pustiit!
Odată, ți-o voi da înapoi, cu dobândă!
Dar, dacă în zâmbetul tău nădejdea s-a preschimbat în durere,
Poftim, ia-l pe al meu! Eu mai am câteva mii, de rezervă!
Prietene, dacă porți soare-n privire, te rog, împarte-l cu mine...
Doar o fracțiune de zâmbet, cât îl încarc pe al meu"!
Odată, ți-l voi da înapoi însutit!
Dar, dacă în ochii tăi șiroiește-n ascuns o mare durută de lacrimi,
Dă-mi-le-ntregi! Și nu ți le voi da inapoi, niciodată!
Prietene...!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De chaos pătruns
Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfășoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.
Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.
Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar și-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.
Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă și rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alții au aflat.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!