Epigrame despre public, pagina 2

Tinerii din tribunal
Spun că tare ţi-ar mai place
S-ai puterea să poţi face
Un act... concepţional.

M-a uimit destăinuirea
Unui om cu multă carte:
Banii n-aduc fericirea,
Ci o duc şi mai departe.

Când în public prost vorbeşte,
El, ca subaltern fidel,
Îl aplaudă, fireşte...
Ca să râdă toţi de el.

Când goală-n public te expui
Şi-arăţi chiar totul orişicui
Mă scurmă o curiozitate:
Cum e-n a ta intimitate?

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pompierii au inchis în trombă
Televiziuni provocatoare,
Ce aruncă-n public câte-o bombă
Şi dezvăluiri incendiare!

Public şi eu un volum
Şi-o să spuneţi, despre mine,
Cât de bun sunt, dar postum,
Că, de morţi, "numai de bine".

Când se instalează frică
Şi dezordine s-aşterne,
Atunci buturuga mică
Poate răsturna guverne!

epigramă de David Boia (18 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un moment am constatat,
Cu satisfacţie, că eu
M-aş face poate deputat
Dar nu-s destul de nătărău.

Ah, ce linişte ar fi
(Azi, în public, recunosc)
Oamenii dac-ar vorbi
Numai ceea ce cunosc.

Ca un fulger, tinereţea
Trece – scrie cartea…
Mai tristă ca bătrâneţea
Este numai… moartea.

<< < Pagina 2 >

public