provizii

Aşa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenţii cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineaţa
la amiază şi seara
fără ca cineva să se aşeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleaşi cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătăţile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniţi din

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un războinic adormit

În aşteptarea următoarei bătălii cu marea
O navă în port este-asemeni unui războinic adormit,
Ieşită în largul oceanului revine la viaţă,
Scoate fum, scrâşneşte şi înfruntă talazuri uriaşe.

Este o casă, este o fortăreaţă, este raiul pentru câţiva oameni,
Un loc unde se munceşte, se mănâncă, se doarme,
Se rememorează întâmplări din trecut,
Se meditează, se fac planuri, se speră.

Mare şi puternică, dacă-ar putea vorbi
Ar povesti despre ţărmuri de la marginea lumii,
Despre oamenii cu care a navigat
Şi care au avut grijă de ea.

Acum, tăcută, stă la dană cu bigile ridicate.
Unii dintre membrii echipajului au părăsit-o
Pentru a uita câteva ore compania camarazilor,
Singurătatea zilelor petrecute pe mare –
Bucuroşi că sunt iarăşi pe uscat,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles R. Westover, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-ţi violetu,-Anida,-n hibernare!

Adulmecă, Anida, trandafirii, bujorii albi care miros ca ei, sunt mesageri de dor şi ai iubirii şi ia şi un buchet de stânjenei!
Să nu-ţi trădezi vreodată violetul, e prea labil pentru un adulter şi toate florile-s la fel ca muritorii, cu un respir redus şi efemer...
Şi fă-ţi provizii pentru vremuri grele, când troienii-vor iernile culori şi albul va împărăţi o vreme, cât ne va fi Crăciun în sărbători...
Ierbarul să îţi fie la-ndemână, să-l răsfoieşti când furtuni-vor mări,
şi movul să-ţi alinte dezolanţa, când vineţiul va domni în zări...
Păstrează în poeme o glicină şi-n irişi mov îmbracă versul nud, şi nu uita să pui la rădăcină un strop de verde luminos şi crud...
Salcâmii lasă-i să te plouă-n voie, ca să te- îmbrace-n strai de alb nebun, să-ţi fie-a necuminte în iubire, când florile îşi fac din nea zăbun...
Nu te lăsa minţită de luceferi, că îţi vor înflori printre gheţari, doar brazii vor rămâne-n iarnă teferi şi-n univers explozii de quasari...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinului meu

Cânt pentru vinul meu
din timpuri de pace,
când funcţonarii şi perceptorii nu-mi bat în uşă.
Conducătorul este luminat şi onest,
miniştrii lui modeşti şi de încredere.
Respectând legea, proprietatea şi regulile curtoaziei,
oamenii n-au motive să se perinde prin tribunale.

După trei ani agricoli buni şi nouă ani de strâns provizii,
hambarele sunt pline ochi de grâne,
iar bătrânii nu mai trebuie să muncească.
Spicele grele, aplecate sub greutate, aşteaptă culegătorii.
Pe drumuri armăsarii se întorc seara acasă,
bălegarul lor îngraşă ogoarele.

Nobilii, de la cel mai înalt rang până la cel mai mic,
iubesc oamenii obişnuiţi,
răsplătind pe fiecare după meritele lui,
educându-i, aşa cum educă părinţii copiii.
Cei care desfid legea şi-aleg drumurile fărădelegii

[...] Citeşte tot

poezie de Cao Cao, 155-220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sobolul şi hârciogul

În vara acestui an
În maidan, la arman
Sub un stog
Un hârciog
A cărat provizii multe
Şi toate pe căi oculte!
Boabe de grâu, de secară
S-aibă ce duce la moară
Şapte vieţi de-amu-nainte
Un nabab... cu-alte cuvinte!
Vietăţi mai mari, mai mici
În afară de furnici
Au invidiat hârciogul
Şi de-aici tot pocinogul,
Că s-a găsit un sobol
Un picuţ cam natantol
Ce avea hambarul gol
Să-i solicite jumate
Din bobiţele furate
Şi-asta, ca să nu-l reclame

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o planetă mai cu chic
unde nu facem nimic,
stăm acasă fiecare
şi ne facem de mâncare,
ca să nu ne plictisim
pe platforme noi vorbim
de provizii şi pisici
cu ai noştri buni amici,
mai schimbăm si o reţetă,
mai spălăm vreo şosetă,
o rochiţă,-un hanorac
sau ne coacem un colac,
vine anul nou persan
cu zambile şi şofran,
anul asta fesenjan
vom găti doar cu curcan,
zii adio, baclavale,
afară plouă-n rafale,
nicio rodie n-am in casă,
dar am carne, vin la masă,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solicitantul

Mai întâi, ce fel de persoană eşti?
Porţi cumva
Ochi de sticlă, dinţi falşi sau cârjă,
Proteză la braţ sau un cârlig,
Sâni sau puţă de cauciuc,

Croieli ca să ascunzi ceva ce-ţi lipseşte? Nu, nu? Atunci
Cum putem noi să-ţi dăruim un lucru?
Nu mai plânge.
Deschide mâna.
Goală? Goală. Aici este o mână

Care poate fi umplută, doritoare
Să-aducă ceşti cu ceai şi să-îndepărteze durerile de cap,
Să facă orice doreşti.
Vrei să te căsătoreşti cu ea?
Ai şi garanţia

Că-ţi va-închide ochii la final
Şi va dizolva suferinţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Cât de trist este să fii femeie!
Nimic pe lumea asta nu-i mai ieftin.
Băieţii, asemeni unor Zei căzuţi din Paradis,
Stau sprijiniţi de uşă.
Inimile lor înfruntă cele Patru Oceane,
Vântul şi praful a o sută de mile.

Nimeni nu-i bucuros când i se naşte-o fată:
Prin ea familia nu obţine mai multe provizii.
Când creşte mare, stă ascunsă-n camera ei,
Temătoare să privească-n ochii unui bărbat.
Când părăseşte casa părintească nimeni nu plânge –
În grabă, ca norii după ce a stat ploaia.

Îşi înclină capul şi-şi ascunde faţa,
Dinţii apasă pe buzele ei roşii:
Se înclină şi îngenunchează de nenumărate ori.
Trebuie să fie smerită până şi-n prezenţa slujnicilor.

Dragostea lui e la fel de îndepărtată ca stelele de pe cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Fu Hsüan, 217–278, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţu-acesta mic de râu

Dacă s-a închis zăplazul
Ne mai vedem mâine dimineaţă
Când va fi păscut izlazul
Turma oilor de ceaţă

Scade la răstoace gârla
Împrejururi saltă trestii
Că timidă şi şopârla
Exclamează: - Ce de chestii!

Clorofila, un miracol
Roua limpede pe iarbă
Se dau broaştele-n spectacol
Cu năduf c-a prins să fiarbă,

Câte-un ochi de apă sec
Muşiţele se revoltă
Că bondarii care trec,
Le mai fură din recoltă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din vol. Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul Plevnei

Iar pe drumul care duce
de la Dunăre spre munte
Trec românii zi şi noapte
către Plevna, merg şi vin.
Vesele batalioane
cu maiorii lor în frunte,
Şir de care cu provizii
schilăviţi în haine crunte
Scârţâit şi chiu, şi tropot
pe-acel drum de oameni plin.

Într-acest pestriţ amestec,
scoborând pe dealuri, iată
Pe-un răzor s-oprise-n cale
o bătrână şi gemea,
Cu desagii goi pe umeri,
semn de-o cale-ndelungată.
Iar din văi, urcând alene
se vedea venind o ceată
De drumeţi din ţara noastră

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!