proscris

Călătorul proscris

E doar un gând ce bate la poarta unui vis
Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare
Şi, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare
Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris.

Dormea, în noapte, visul, era în plină pace
Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,
Iar gândul, observându-i privirile opace,
A-mpins, cu grijă, poarta ce totu-i ascundea.

Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:
Imagini când mai clare, când şterse şi pierdute,
Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând
Atunci când, curioase, veneau să îl salute.

-Voi, amintiri din vise, în lumea neştiută
Pierdută în uitare şi-n nepătruns abis,
Nu aţi văzut pe-acolo, ascunsă şi tăcută,
O amintire-anume, un gând rămas nescris?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii n-aduc fericirea

Nu-i chiar aşa de rău să fii avar:
Decât proscris, mai bine e fugar!
Banii nu-ţi aduc fericire, ci putere
Astfel poţi viaţa să-ţi adaptezi după vrere!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

metafizica şarpelui

cerc circumscris
eternului macrocosmos
şarpe magic proscris
spontanei combustii
hrănit doar cu iluzii
autodevorându-se
până la dispariţie
într-un punct extrem
ce se substituie gurii
astfel, creaţia şi-a epuizat
combustia finită
o elipsă resorbită
în văzduhul monadic
al inspiraţiei
cu focarul la infinit.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accept

Un ultim drum
Când te mai am in gand
Şi te pastrez
În ceas de seara
O ultima speranta
Ca poate vei veni
Cu ochii visatori
Si tristi
Ducand o grea povara
Aceea de a-mi spune
Cu glasul tremurat
-Eu uit....
Şi vreau sa cred
Ca te-am uitat
-Accept
Tu nu esti ultimul proscris
Multe povesti în timp
S-au scris.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret de poet

Luptăm mereu, dar prin ursită,
A vieţii roată se-nvârteşte
Firesc, oricine îşi doreşte
Să aibă-o viaţă împlinită.

Aşa gândea, dus în ispită,
Poetul nostru, ce fireşte,
Văzu cum vârsta îi tot creşte,
Iar viaţa sa e irosită:

-Mă iartă Doamne,-n clipe grele,
Sunt întristat ca un proscris
Ce-ar vrea s-ajungă printre stele
Într-un frumos şi veşnic vis...
Eu mor, iar cartea vieţii mele,
Rămâne doar în... manuscris.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul chinezilor din Paris

Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuţi din lună în Paris,
Şi cum naintea mea mergeau,
Păreau ieşiţi ca dintr-un vis.

Să-i vadă mulţi se întorceau
Aveau un chip de nedescris...
Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuţi din lună în Paris.

Din ţară singuri s-au proscris...
Însă de câte ori priveau
Albastrul hainelor deschis,
De ea aminte-şi aduceau,
Şi nu vorbeau, ci ciripeau.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iarnă abstractă

Trece încet o iarnă abstractă
Lupii uitaţi o hăituiesc
Iar vântul proscris
Are empatii încă virgine
Cu gheţurile topite
De dor.
Gerul scânteiază discret
Lumini care cântă
Abisale poeme
Grizonate de umbrele
Unor figuri de stil
Neînţelese.
Centenar şi consens
Iluzorii tendinţe de unitate
Şi zăpezi ca o avalanşă
Nebănuită
Ce trece încet
Ca o iarnă abstractă

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândăcelul retrograd

Agonizând justiţia,
Un gândăcel proscris
A încercat soluţia
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Şi-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbeşte, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Şi-aruncă lent cuvinte
Cu nonşalanţă mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcţie şi cuvânt;
Şi ca să fim egali şi pe pământ,
Urmaţi lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!

fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe o bancnotă

Nu faci doi bani, hârtie blestemată!
Cum vii, aşa dispari: debusolată!
Când nu te am, mă lasă şi amanta, cert!
Când nu te am, paharul mi-e uscat deşert!
Îi văd pe cei bătuţi de soartă
Neputincioşi, pe care-i ocoleşti din poartă:
Mai văd şi rânjet crud pe-un chip tiran
Scuipat în faţa unui biet sărman;
Pentru puterea-ţi mare, zadarnic jinduită,
Aş vrea să dau cu ticălosul de pământ:
Când nu te am, mă cred un mic proscris bătut,
S-apuc, încă o dată, pe draga-mi Scoţie s-o sărut.

poezie celebră de Robert Burns (1786), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun - amintiri

A venit aseară-n vis
Un moşneag care-i proscris
Vinovatul fără vină
Se numeşte Moş Gerilă
Ajungea de Anul Nou
Aducând in sac cadou
Lângă brad impodobit
Cu steluţe de argint.
Globuri multe colorate
Îi dădeau farmec aparte
Si frumos orânduite
Artificii stau pitite...

E copilăria mea.
Mama veşnic mă veghea
Şi privind înspre icoană
Îmi spunea puţin cu teamă
-Este blând, vine pe-un nor
Pe deasupra tuturor
Numele doar l-a schimbat,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!