Poezii despre primare, pagina 2
Iubito
Cum trec clipele în iureș
Și orele și anii fără ocol,
Când noi am fost statornici
Reiterând iubirea-n evantai
Și persistent am fost prevăzători
Nici lupta cu timpul nu vom pierde
Căci din postură de vizionari
Vom intenta procese timpului
Apoi recursuri la memorie
Și memorii la cele mii de amintiri
Invocând eternul și sublimul
Așa vom scrie permanent poeme
Poeme congruente la iubire,
După sisteme de valori intacte
Cu patos din instinctele primare
Dăinuind prin ele infinitului pervers.
poezie de David Boia (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străluciri
Se-nșiră mărgelele nopții,
Pe-albastra mătase brodată,
Cerneala i-e fără de pată,
În cartea mult scrisă a sorții.
Cuvinte desprinse din veacuri
Vorbesc despre ani de furtună.
Sub glie veghează străbunii,
Iar moartea nu știe de leacuri.
Copacul renaște din vremuri,
E martor iubirii primare.
Păcatul întunecă, doare.
Eternă e plata în ceruri.
Purtăm o poveste în minte
Și ea se bifurcă și crește.
Legitim, chiar timpul sporește
Și merge mereu înainte...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
am modificat liniștea,
uimită de frunza verde.
pornirilor le-am scos goliciunea
și instinctele primare din trăirea totală.
din pânza desenată s-a scurs închisoarea verdelui
în vopsele convulsive cu înjunghieri amoroase,
s-a distins uitarea și apusul de sub castani.
silabele au suflat în tăciunii mocniți
și noaptea rotundă a strălucit rece.
plecată peste timp, fără secunde,
merg prin eclipsa și amnezia lunii
traversând tristețea teiului
și clipa schelet ia formă de cruce.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restitutio in integrum
moto:
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor dispare
--------------------------
V-am oferit un manuscris
Domnule profesor, spre lectură
Cu tot respectul, dacă-mi e permis:
Restituiți-mi opera-n natură!
V-am crezut un tip de anvergură
Nefăcând cu nimeni compromis
Cu tot respectul, dacă-mi e permis:
Restituiți-mi opera-n natură!
Nu mai amintesc că mi-ați promis
Promovarea în literatură;
Drept că uneori și cei mai mari's
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuantificare
viața se scurge ca o dâră albă
durerea nu are propriu-zis acoperire
imunitatea se capătă din mers
de aceea poate optezi
pentru tablete mentolate
un fel de iluzii aromate cu verde
adulmeci polisemii
! nu, nu se moare:
viața este o obligație
de care musai trebuie să te achiți!
sensurile le-au creat... nu oamenii
admiți supraviețuirea contextuală
cineva sparge pe centura lumii pepeni roșii
de la tine-femeie până la măslinul tenace
calea afectivității primare
vrăbiile s-au certat de dimineață
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă pentru artă
Pesemne selectând frumosul
A apărut sintagma nobilă
De stil artă pentru artă
Posibil din sinceritate
Frumusețe și măiestrie
Printre plebei pribegi
A apărut ca preocupare
Poate printre tarabostes
Sau mai încolo la eleni
Sau mai departe în Egipet
Ba chiar în Mesopotamia
Poate peste mare în volbură
Probabil și mai demult
Încă din comuna primitivă
Expresie inventată expres
Cu model grădina edenului
Cu transmitere dinadins
La izgonirea din raiuri
Asemenea lui Adam
La fel cu cea a Evei
[...] Citește tot
poezie de David Boia (18 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct de reper
Cuvintele îmi răstignesc timpul
bătând câte un cui în fiecare gând.
Lumina se clatină,
frunzele încărunțesc,
albastrul e tăiat din fereastră,
aromele amare sunt sterilizate în cerneluri pe hârtie,
culorile sunt trimise departe,
nimic nu-mi surâde.
Formele primare mă ghidează
după un sunet uitat în memorie,
încremenit într-o splendoare de aripi.
Potopul trecut prin inimă
mutilează slăbiciunea aflată în visare
într-un cerc al ei, fără sinapse cu lumea.
Somnul e rostogolit într-o parte,
palma timidă ocrotește taine de ea știute,
rămân o rotire la nesfârșit,
căutând un punct de reper.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufași,
La nunta nostră de maci și de trifoi,
Licurici și cosași să avem nuntași!
Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară și de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfășurate-n batalioane.
Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireșele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!
Făr-a aduce credinței nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.
[...] Citește tot
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând să se-ntâmple ceva
În galopada imanentelor anotimpuri fugare
Și-a-ntomnatelor clipe de nostalgii nestinse,
Pendulând realitatea între dorințe și-așteptare,
Avalanșe latente de pași stau cu brațele-ntinse.
Uneori, ne maturizăm; murim câte puțin, alteori,
Cum Pygmalion, în-așteptare de miracole genuine,
Nerăbdător să fie răsplătit cu nemuritoare comori,
Le-asocia-n realități contrare de-obstacole divine.
Obosiți de-ntâmplări și prea multă răbdare,
(Doar instinctele primare ne mai țin în custare;
Fără constrângeri, numai soarele mai răsare)
Chiar și dorințele îmbătrânesc de-atâta adăstare.
Când n-avem nimic de făcut, doar să fim,
Anticipând viitorul prin obositoare-așteptări,
Nu-nfăptuim altceva decât să ne jertfim
Pe-altaru-n care-am adunat ale vieții frustrări.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul cel din mine
Din ce mai pot să îmi aduc aminte,
S-adun, să scad ori să-nmulțesc puțin
Pe ici, pe acolo, cât să nu mă-nchin,
E că-n copilărie-am fost cuminte.
Cuminte-n felu-acela de pe timpuri,
Mult diferit de ce-i "cuminte"-acum,
Când s-a ajuns nu știu de ce și cum
Să treci prin ani ca peste anotimpuri.
Eram cuminte, da, odinioară,
Chiar dacă juliturile-n genunchi
Ori vânătăile pe mâini și trunchi
Se repetau... a nu știu câta oară.
Mai și-nvățam, aveam la școală premii
Prin clasele primare, mi-amintesc,
Chiar mai târziu - aici mai născocesc,
Nu de-alta, doar că ăsta-i tonul vremii
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!