Poezii despre prilej, pagina 2
Rătăciri
Urmând pașii discreți
ai turmelor nocturne,
ajung să-mi fie milă
de picioarele nevinovate...
Trec un deal
plimbându-mi mâna
în semn de recunoaștere
a pământului,
ce și-a adus bogăția
prin verdele neobosit.
Două umbre îmbrățișate
dau cerului prilej de ploaie.
Sunând curajos,
stropii atacă pietrele...
Turmele își văd de drum.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
În zi de iarnă,
tot pe tine vreau să te-ncălzesc
că e ger afară
nu-mi pasă
de alte lucruri
la fel...
Am să trimit in lume solii,
ca să te caute
dorind să întregesc,
o dragoste, un cântec,
un cuplu suplu
omenesc...
Și poate trecutul mă luminează
din spate,
lăsându-mi umbra să alunece-n viitor,
ori poate distanța ce ne desparte
e un prilej pentru amor...
poezie de Vlad Claudiu Pruteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de vară
Liniștea-i atât de mare,
Că se-aude secerișul,
Simți pe limbă o dogoare
Acrișoară ca macrișul.
Vara toată ți se pare
Un prilej de mers la fragi,
Să-ndulcești așa dogoare
Jos, la râu, nădejde tragi.
Toți aleargă după hrană
Doar poetul e sătul;
Ține mâna pe o rană
Care... cică-i sufletul.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia
Prilej la unii de mândrie,
Deși de alții e blamată
Fudulă tare se arată
La noi, "mândrețea de prostie"
E-o mare-a țării avuție,
Ea pe nedrept e contestată
De orice fiu, de orice tată,
Când le arată simpatie
Și fi-va irațional,
Așa cum e la chel tichia
Ne-am plânge soarta în final
Firesc ne-ar paște apatia
Iar doliu-ar fi național
De ar muri subit, prostia.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.
Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.
El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.
Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un poet necioplit
Am vrut să scriu despre singurăta
Femeii care nu e mărita
Și-apoi să spun ceva despre bărba
Ce nu își pune nicio întreba.
Nu mi-a trecut prin minte să scriu des
Familie, pereche și-alte ches,
Nu că n-ar fi de mare importan
Sau că nu mi-ar spori cu mult prestan,
Ci, pur și simplu, dat-am cu picio
La alt prilej de-a nu mai fi necio.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul bețivului (2)
E înebunit de băutură,
Toarnă berea pe gâtlej,
Deși e slab ca un gătej,
Un băutor fără măsură.
Soarbe ultima scursură,
Și se duce val-vârtej,
E înebunit de băutură,
Toarnă berea pe gâtlej.
Șterge cu șervetul bej
Sfânta "cuminecătură"
Și nu știe cu ce prilej
În pahar nu-i picătură,
E înebunit de băutură.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul bețivului
E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej,
Deși e slab ca un gătej
Că-i băutor fără măsură.
Soarbe ultima scursură
Și se tot duce val-vârtej,
E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej.
Șterge cu șervetul bej
Sfânta "cuminecătură",
Dar nu știe cu ce prilej
În pahar nu-i picătură,
E înebunit de băutură.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii copilăriei
Eu mă voi ridica cu multă putere de la pământ
Și cerul mi se va deschide mai mult ca oricând,
Dorința mea e să pot privi senină, cu inima ca un câmp de maci,
Să pot străbate drumul spre o cunoaștere deplină,
Visul să nu-mi poată fi oprit.
Timpul să nu bată într-un orologiu învechit,
Iar viața să ne fie prilej de bucurie,
Să ne strige bunica la masă, toți să ne vedem în casa părintească,
Cu multă bucurie să ne-ntoarcem în anii copilăriei și ai tinereții.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărnicuța de albină
Hărnicuța de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.
Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Și-și trăiește pașnic viața
Harnică de dimineața.
Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ți se urăște, dragă?
- Nu, măicuța mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Și îl dau oamenilor.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!