prezen�� de spirit

Don Siempre: Spirit acid, replici caustice! Primul om a apărut pe cale chimică! El nu s-a născut, ci a fost preparat! Marele Cineva a dat speranţă materiei. Aur gânditor a făcut din argilă. De aceea slăvim cerul. Fiecare om este un templu în mişcare. Dar să nu uităm: la baza omenirii stă o reţetă gratuită. (Ridică privirea spre cer.) Domnule preşedinte, onorată instanţă, opriţi această farsă sinistră! (Plânge.) Nici la spital nu se poate vorbi întruna despre moarte!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (cu veneraţie sinceră): Bună ziua, Maestre....
Poetul (surprins): Maestre? Ce vorbe fără rost!
Adam: Vă cunosc opera! Sunteţi un mare spirit...
Poetul (trist, reţinut): Sunt doar o umbră, care îşi caută noaptea ei cu lună plină... Dar n-o găsesc. Mă orbeşte falsa lumină... E prea multă beznă sclipitoare în jur...
Adam (declamă): "Cât negurile vieţii putem să le desfidem,
Alt soare să aprindem pe vechile ei căi."

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (entuziasmat): Vezi Nina, ce impact puternic are presa scrisă asupra cititorului? Îi dictează trăirile, îi modelează starea de spirit, îi defineşte personalitatea...
Nina (indispusă): Cititorul este naiv. Crede orice prostie, dacă este croită pe gustul lui! (Arătând spre Opinia.) Uită-te la proasta asta...
Mişu (aspru): Nina! Cum îţi permiţi?
Nina: O vezi? Varsă lacrimi pentru Crina Mandolina! A uitat de rata şomajului, de coşul zilnic, de calorifer, de factura la energie...
Mişu: Aşa e! Presa are un efect tonic. Cumperi un singur ziar şi uiţi de toate necazurile!...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Helen: Doar că... Am fost crescută în spirit catolic şi mi-au spus că lui Dumnezeu nu-i ceri ceva anume, dar e un miracol care tare mi-ar plăcea să mi se îndeplinească. E ca un lucru pe care-l vezi în magazin, te gândeşti la el întruna şi începi să crezi că îţi aparţine deja, doar că e pus undeva greşit. E ceva rău în asta? Dacă te rogi pentru ceea ce vrei, se poate întoarce împotriva ta?
Preotul: Cred că rugăciunile nu fac nimic rău. Atâta timp cât înţelegi că nu vei recunoaşte răspunsul din prima. Majoritatea miracolelor se întâmplă după ce le înţelegem.
Helen: De ce nu mă simt mai bine după ce vorbesc cu tine?
Preotul: Nu ştiu.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Adică ce? Materie sau spirit! Avem de amândouă... Filozoful poate opri vântul cu câteva piei de măgar. Imanent, treacă, meargă… Dar să vedeţi ce grozavă este transcendenţa! Vorbeşti de sus, dintr-un balcon pierdut în ceaţă. Lumea nu aude nimic, dar crede. Poţi canoniza orice nebun. În fiecare aberaţie se ascunde o profeţie. Femeia idol? De ce nu? Sunt neamuri întregi care se închină unor păsări de casă. Ce e Femeia la urma urmei? Poezie cu fuste... Fermecătoare catastrofă... Şi-a mobilat inima cu cele mai alese sentimente... Femeia e o victorie a hormonilor asupra raţiunii... Nu are organ pentru filozofie. Auzi la ea, cum ţipă! Şi asta într-un parc public, într-o oază de linişte. În loc să cugete, urlă! Trestie ţipătoare. Familia este o instituţie perimată... Raţiunea suficientă derivă din raţiunea pură...

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!