prefect

Paradox

E imoral, o spun direct,
Să-ţi vezi soţia sub... prefect,
Dar cred c-ar fi şi mai ilar
S-o vezi cumva... sub... comisar.

epigramă de Ioan Sasu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf satiric

Rode, iubitul tău soţ îţi puse o urnă de piatră
Sculptată la groapă - împărţind pomeni pentru sufletul tău,
Recunoştinţă arătându-şi, căci grabnica-ţi moarte îi dete
Un dar din parte-ţi, de preţ: deplina lui libertate.

epitaf epigramatic de Iulianus, prefect al Egiptului
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic nou numit

N-a fost numit prin intervenţii,
Nici prin prefect, ce-i este naş,
Numirea lui a fost cerută
De toţi dricarii din oraş.

epigramă de Petre Stănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai trebuie să existe confuzie de atribuţiuni în ce priveşte pe funcţionarii conducători, atât în administraţiunile comunale şi judeţene, unde găsim şi pe prefect şi pe primar reprezentând şi interesele locale şi interesele generale, ei fiind reprezentanţi atât ai judeţului sau ai comunei, cât şi ai Statului. Prefectul, agent al puterii centrale, funcţionar politic şi amovibil, nu poate fi un bun reprezentant al intereselor judeţului, pe care le sacrifică intereselor guvernului, precum şi ordinelor ce primeşte de la centru.

Paul Negulescu în Note şi discuţiuni. Conferinţă a Institutului de Ştiinţe Administrative al României (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpagă

Propun să se legalizeze şpagă;
Că-n buzunar mâini nu se bagă,
Salariu nu se mai pretinde...
Guvern îşi ia, doar lui... merinde!?
Primarii trec din poartă-n poartă
Şi dobitoace, îşi iau... la toartă.
Poliţia nu ne mai strânge
Şi nimeni n-are a se plânge;
Ne luăm permise pe... sprânceană...
Cu Mihaieli, preşi..., suntem Geoană?!
La doctori mergem ca la morgă
Pe căprării; recviem d-orgă,
Sau cu surori, ca la hotel,
Pe alese, în paturi de bordel.
La fisc plătim direct director
Şi facultatea drept... la rector.
De judecată nu-i nevoie;
Te duci cu plic, la Miţa, Zoe...
Timbrat, ca să nu te refuze
Şi ciripind, cât dai, din buze,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proba de foc

Proba de foc

După ce am citit pe săturate marile poeme şi semi-proze ale vestiţilor scatologi, culingvişti, testicofreni, alţi castrologi vestiţi, am trecut la amintiri mai plăcute despre acarul Păun care era un şef foarte bun, repeta ab ovo, ad mala, şi cita doar din Dalai şi Lama. Un adjunct ceva mai zelos, pe nume Udragomos scria, judeca, ştampila, doar Ali Baba-nţelegea, acum el umblă în lanţuri, există în viaţă suspansuri, colunii- străbunii plângeau, pe chelia lui aruncau ceva ca un clei mai infect, nu mă credeţi, căutaţi pe prefect, i se dă uneori câte-un liber, el merge la barul Ninive, sunt acolo femei mai bărboase, că din toate sunt cele miloase, avea amicul opt stânjeni, scria poeme cu înjeri, avea un mormânt pregătit, pentru clipa de la sfârşit, mai avea o carte aleasă de Trismegistul culeasă, vindea talismane la vamă, l-a prins Abigor, n-avea mamă, nici tată el nu avea, se născuse dintr-o chiftea, frumos cavaler, cu o lance cât degetul mare al lui Pancho, mai cita din Suidas, profetul, până ce-l umflă Parchetul, el la Mantua şi Salamanca avea pile, lupta şi cu ranga, unii spun că-l chema şi Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Aţi văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai daţi cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa, cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăieşte, de mai multe veacuri şi creşte, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer, mereu locul doi, produce salam de Pleşcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeţi, sunteţi mai frumoase când priviţi cu asprime pe texte, vine contele –geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai are nici cont şi nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii "măi, băiete". An de an se lăţeşte câmpia, Muenchhausen îşi scoate scufia, anul platonic l-aşteaptă, cei care ţin linia dreaptă, ce ştiu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poţi să mai speri, de-i eşti calfă, altfel te ia Antichrist şi te face artist, că nu te mai spală trei ape, de foc cum să te scape apocalipticii paznici, securioşi sau obraznici?
BORIS MARIAN

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXX

Cam şase mii de miluri de-acest mal
e-n miez de zi şi umbra lui şi-o-nclină
pământul nostru-aproape-orizontal,

când miezul bolţii-ncepe să devină
atât de nalt că-ncep să ne dispară
În fundul nostru-a multor ochi lumină,

şi-apoi, cum suie, de pe bolta rară
splendida serv-a soarelui ne scoate
o stea de stea până la cea mai clară.

Aşa triumful, cel ce joacă-n roate
etern pe lângă punctul ce mă-nvinse
şi pare-nchis el, cel ce-nchide toate,

vederii mele-ncet-ncet se stinse;
spre doamna mea din nou deci a privi
şi-amorul mult şi locul gol mă-mpinse.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!