politician

Amidon, bidon, castron

De patru zile plăuă monoton
Un om s-a aruncat de pe balcon
O fată cu doi sâni de silicon
Trece pe trotuarul din beton.

Un cerşetor aşteaptă pe peron
Un tren pe care-l crede avion
În mâna dreaptă ţine un carton
Pe care scrie: "cumpăr telefon".

O fată mare cară un bidon
Cu apă minerală, de fason
Un preot care s-a născut afon
Vorbeşte despre moarte din amvon.

Un magazin cu firma de neon
Are trei vânzătoare şi-un patron
O domişoară face un balon
Şi-un câine latră ca un bariton.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii dibace!

Dacă ar fi să-ţi dau un sfat
De nu eşti prea îngâmfat
Eu ţi-aş spune: Fii dibace!
Şi-n lene nu te complace!

Dacă eşti elev la şcoală
Nu cădea în brambureală
Temele de le vei face
Ai să ajungi să fii dibace!

Dacă mergi la facultate
Alege cu grijă frate
Un domeniu care-ţi place,
Dacă vrei să fii dibace!

De-ai învăţat atâta carte
De o slujbă ai să ai parte
Pe patron vei satisface
Zilnic de vei fi dibace!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (7 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu şi Vadim... Tudor

E neamul iar în depieire şi-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-şi leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.

Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în ţară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.

Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Neţărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.

Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.

In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insul cu tupeu

La modă este insul cu tupeu,-
Tot mai mulţi se pliază pe tipar.
De la opincă la parlamentar,
Din te miri ce, zici că-i calci pe bombeu.

Şi claxonează tâmpi dintr-un bemveu,
Ori politician, ori beizadea,
Luând un biet bătrân în zeflemea,
Privindu-l strâmb, ca pe-ultimul pigmeu.

Nici nu i-a dat pe-obraz primul tuleu,
Că ia un aer atotştiutor,
Ce văd c-a devenit molipsitor,
Deşi-i e mintea goală ca un pneu.

Din întâmplare dacă-i în troleu
Şi nu-i loc liber, n-o să ţi-l dea el.
Încearcă să ai nervii de oţel,
Că mai e pân' la capăt de traseu!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înjurământ

Ce ştiţi voi muritorilor perverşi
Pe cine pierdeţi azi definitiv
Când aţi avut sinceritate ca-n poveşti
Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.

Uitaţi-vă-ndobitociţi măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veţi mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???

Îl meritaţi oare, voi laşii necitiţi
Să-aveţi aşa valoare, chiar postum
Slugi şi dezbinători în fond nefericiţi
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul uneia dintre fete

În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia şi Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita şi-s Jael, şi-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.

Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, şi Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar şi cu ţărăncuţa Nelly.

Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-şi iese din ţâţâni.
Dar tu eşti bărbat şi îmi vezi doar cratiţa,
Aşa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Silvia, Secretar General în retragere

(la prima suflare)

"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieşi din tine însuţi.
De a te scoate din minţi cumva.
Câte minţi? De ce "minţi"?

Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinţ din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
şi transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!