plutire

Alchimie

Nu ştiu ce, ceva de la tine,
Mă năuceşte,
Din lăuntrul tău, nu ştiu ce,
Mă topeşte,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsuceşte şi mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reaşază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complotul simţurilor

Încrederea –
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.

Un zâmbet –
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.

O lacrimă –
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.

O mângâiere –
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.

O îmbrăţişare –
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul de lacrimi

pe aripile vieţii vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieţii se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună şi-aflată
parcă nu la primele tinereţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadenţe

Precum acvila în plutire uşoară,
memoria îmi pregăteşte deconturile
sub oglinzile gri ale toamnei.
Surâsul e călăuza ce-acuză...
În toate e veselia isterică a mimului
Încercând tic-tacul graţios al pendulei.

În camera unde ne-am iubit,
aşteptarea e uşa sub formă de-ntrebare
ciocănind discret, într-un ritm monoton
discordant, în tâmpla celui plecat.

După pragul cu ceaţă, am rămas
umbra uşoară, ţipând
la urechea umilă din zid.
Te rog, îngăduie acestei dimineţi
sens unic, spre culoarele însinguratului.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Vorbesc cu timpul...
Ce imagine încărcată de zâmbet,
o lungă poveste uitată
pe cărări
de mult călcate, de viaţă
în urmă lăsate... din păcate.
Misterul trecutului,
fantasmă rămasă
în noapte, îmi aduce aminte
păcatul... frumoasa mea şoaptă.
Uitată sub soare,
soarta,
plăcută la primă vedere,
ţi-a deschis poarta.
Căzută... te aşteaptă-n tăcere.
Învăluit în mister,
de noapte nedormită
mai aşteapt... stingher
s-o umpli, cu şoapte-păcate.
Şi, în amară plutire

[...] Citeşte tot

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

sunt prizonieră între malurile verzi
născute din piatră şi frunze,
un spaţiu de visare
unde piatra se evaporă
şi-un timp întârziat
destramă celulele pân' la plutire.

sunt eu însămi într-un alt strigăt
de naştere şi de agonie.
cuvintele mă opresc şi-mi decorează rochia
cu scântei sferice de lumină
estompând apăsarea mohorâtă
a sentimentelor centrifuge
ce migrează prin artere.

sunt tot mai departe de emoţia aerului
trezit dintre două vocale
şi tot mai aproape de clipa plecată-n pieire.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de moarte îmi este frică

singura teamă pentru necunoscutul acesta inevitabil
în afară viermilor şi a întunericului
ar fi lipsa visului
aşa că mă întind să visez cât mai sunt viu
cât încă mai am puterea de a-mi aminti ceva
dincolo de plutire şi de toţi caii albi
chiar şi dincolo de păsările măiastre buburuze
şi mai ştiu eu ce alte năzbâtii copilăreşti
visez uneori şi iadul

în mintea mea locuiesc toate lumile
şi de aceea vi le scriu
înainte de a nu mai rămâne din mine
decât aceste cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străchini şi străchinari

Ţara-i o strachină mare,
Hotarele ei sunt râuri de lacrimi.
Noi, străchinarii, dăm forme
Şi ardem pământul.
Aplaudăm când
Suspuşii zilei
Calcă prin străchini.

Justiţia îi aduce
Cu picioarele
Pe linia de plutire
Tot cu străchini:
Una cu banii delapidaţi
Şi nerestituiţi,
Alta cu lichidări de pedepse.

Toată lumea bate din palme!

Europa aleargă să se delecteze
Din străchinile strămoşeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de mătase [Alas de seda]

Urmând mireasma unei odihne zâmbitoare,
un fluture în zboru-i trecea prin văi montane
şi aprindea în aer trasee diafane
cu safirii petale, subţiri şi schimbătoare.

Şi în a lui plutire pătrunsă de tăcere
el luminează grote, ca azurii paiete;
şi raze cad întruna pe câmpuri şi boschete,
iar soarele suspină în blânda adiere.

În foşnet de chincona şi zgomot de liane,
luceşte în frunzişuri pe dealuri şi tăpşane,
punând argint în codri pe florile frumoase;

şi mândru că luceşte cu-atâta claritate,
el trece pe deasupra cristalelor curate,
tăcut şi fără umbră, cu aripi de mătase.

poezie de José Eustasio Rivera, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutire albastră

Tot mai greu va să fie
Lumea asta dulce casă
Cu principii de hârtie
Şi cu zâmbete de coasă!

Un morman de nebunie
Care însăşi nu se iartă
Pare-n mulţi să reînvie
Povestitul Sfarmă-Piatră.

De ce uită că petrece
Pe pământ doar o vacanţă
Omul cel cu sânge rece
Şi auto-importanţă?

Stă iubirea în cămară
În borcane cu dulceaţă
Însă fierea - tot amară
Şi grimasele de greaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!