placerea mea

umor (vezi şi comedie)

Umorul: fulgerul divin care dezvăluie lumea în ambiguitatea ei morală şi pe om în profunda sa incapacitate de a-i judeca pe ceilalţi; umorul: beţia relativităţii a tot ce este omenesc; plăcerea stranie născută din certitudinea că nu există certitudine.

definiţie de Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este contemplare. Este plăcerea minţii care caută în natură şi descrie spiritul de care Natura însăşi este animată.

definiţie celebră de Auguste Rodin
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea? Păi fericirea e microbul ce îi molipseşte pe cei săraci cu duhul şi îi ocoleşte pe cei norocoşi, adică intelectualii. Viaţa pentru aceştia nu are niciun sens tocmai pentru că o privesc aşa cunoscători. Dacă un copil primeşte o jucărie plăcerea şi frumuseţea obiectului rămâne intactă până când copilul îi învaţă mecanismele pe de rost.

definiţie de Sonia Kalman în Ninsoarea de adio
Adăugat de Sonia Kalman
Comentează! | Votează! | Copiază!

a iubi (vezi şi a fi îndrăgostit)

A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu găndeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile.

definiţie celebră de Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

plăcere

Plăcerea este muzica armoniilor interioare; simţurile nu sunt decât instrumentele care sună fals în contact cu un suflet degradat. Cei răi nu pot simţi nimic, pentru că nu pot să iubească nimic. Pentru a iubi trebuie să fii bun. Pentru ei, deci, totul este pustiu şi li se pare că natura însăşi este neputincioasă, pentru că ei sunt neputincioşi; blasfemiază totul pentru că nu se bucură de nimic: dacă mângâie, veştejesc, dacă beau, se îmbată, dacă se trezesc, se plictisesc de moarte. Aşa vor trăi sau mai degrabă vor muri în fiecare zi cei care calcă legea şi datoria pentru a deveni sclavii fanteziilor lor. Lumea şi eternitatea sunt inutile celui care este inutil lumii şi eternităţii.

definiţie clasică de Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

a iubi (vezi şi a fi îndrăgostit)

A iubi cu adevărat înseamnă a înceta să trăieşti doar pentru tine şi implică a face ca toate sentimentele omeneşti, aspiraţia, speranţa, încântarea, fericirea, afecţiunea, bucuria, plăcerea să depindă de fiinţa iubită; înseamnă a te cufunda îmbătat de fericire în infinit, a nu găsi nici o limită a simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită: a turna măreţie în banalitate, a găsi alinare în lacrimile de dor, plăcere în suferinţa despărţirilor şi suferinţa de a nu oferi totul în plăcere; cu alte cuvinte, aceasta presupune a întruni în tine toate contradicţiile generatoare de extaz datorită iubirii.

definiţie de Gregorian Bivolaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!