picta

Dacă aş fi fost muncitor, iar preşedintele mi-ar fi dat toate lucrurile pe care le au oamenii aici în Turkmenistan, nu numai că i-aş picta tabloul, dar aş purta portretul lui pe umăr sau pe haine.

citat clasic din Saparmurat Niazov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem plămădi fapte măreţe, binele, dreptatea, dezvolta relaţii autentice de prietenie, loialitate, nu putem picta frumosul, artisticul, melancolia existenţei, decât având mereu cu noi, în viaţă, sentimentul pur al dragostei, neafişat, intim, discret.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A picta

Pori albi
Absorb cu sete tuşa.
Un vermillon,
Presat cu pensula de lemn,
Trezeşte muza.
E trei.
Şi fruntea se încruntă.
Pereţii goi
Privesc culoarea de pe foi
Şi-admiră truda.
Încerc
Cu crom să scriu pe foaie.
Câmpul damnat,
Cu flori de mac întortocheat
Se-neacă-n ploaie.

poezie de Ioana Iulia Negru
Adăugat de Ioana Iulia Negru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mişcătoare, monotone ca şi în ritmul doinei, graţia spiritului şi fanteziei. Opera lui ţine un loc nemărginit în admiraţia publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.

citat clasic din Camil Ressu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi artist

De-aş fi artist
Eu ţi-aş descri
A tale mândre gesturi -
Din al meu dor
Ar mai pieri
Când te-aş ceti
In versuri....

Ca pictor
Eu te-aş picta -
mi-ai fi icoană-n viaţă;
din al meu dor
aş mai uita
când te-aş privi
în faţă...

ca muzicant
eu ti-aţ şopti
cu flaut
sau cu struna

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o, secol cu argint în poezie
carbonizând prin pripe sentimente
când vei veni cu-o zi care să fie
culoare nouă în sclipiri adiacente?

şi când mă vei picta pe vast tablou
fantasmagoric înmuind în veşnicie
pensula unei umbre de cavou
ce-a fost cândva şi n-a mai fost să fie?!!

poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele invizibil

Peştele invizibil înoată-n oceanul fantomă înconjurat de nisip şi de stânci roase de apă.
În curând el va învăţa să meargă.

Apoi, oamenii vor veni la mal şi vor picta vise pe piatra muribundă a grotelor.
Apoi, mai târziu, mult mai târziu, fundul oceanului va fi marcat de SUV-urile Chevrolet
conduse de urmaşii visătorilor – care se duc la mall-uri.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult muzica candorii, a inocenţei şi mergem mai departe demni, triumfători, lăsând în urma noastră zgomotele şi agitaţia sterilă a unei lumi şi a unei gândiri mult prea obişnuite, însă ne vom reîntoarce pentru a picta culorile vii, strălucitoare ale gândurilor curate şi ale speranţei cerului azuriu. Nu putem merge universal înainte decât prin reîntoarcerile păstrării Frumosului şi a Dragostei.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Natura-şi plânge fiul înfăşurat în ceaţă
şi copleşit de apa ce-n abundenţă cade.

Satan picta momentul cu demoni de cenuşă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
şi-n neputinţă - floarea ce zace în pustiu.

Când orice dimineaţă se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?

poezie de Ionuţ Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!