picant

Hrana iubirii

Ce-ai vrea iubite să mănânci la cină
Carne prăjită, mazăre, croasante
O supă cu legume din grădină
Ori ale mele buze apetisante?

Sau poate îţi doreşti ceva cu sos
Picant, aşa cum gustul tău adoră?
Însă oricât ar fi el de gustos
Nu-ţi cade bine la această oră.

Poate o bere, un pahar cu vin
Şi un coniac să meargă la mâncare?
Însă pe urmă nu vreau să te ţin
Şi să te duc devreme la culcare.

Dar eu sunt dulce şi am trupul fin
Şi-s hrănitoare precum o alună
Iar dacă-n blender mă agiţi puţin
Obţii o mâncărică foarte bună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ernestine Northover, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, unul, nu mai am iluzii în privinţa locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiştilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieţii "de gaşcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu "Codul lui Da Vinci"? Vă asigur că "gloria de tip Don Quijote" n-ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcina care ne leagă

ai intrat cu amiezile
şi toamnele
căutai un loc să le ascunzi
ca şi cum ţi-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopţile când le puteam uşor distinge
în lăcomia braţelor şi ochilor
eram pământul în care
îţi semănai eternitatea
fără să văd
cenuşa arcuită sub tâmplă

purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite
să-ţi rezemi dimineţile îmblânzite
de sănii şi pântecul meu de femeie
orgolioasa ta masculinitate
gelos pe oglinda
şi uşa care nu se voia deschisă

[...] Citeşte tot

poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcina care ne leagă

Ai intrat cu amiezile
şi toamnele
căutai un loc să le ascunzi,
ca şi cum ţi-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopţile, când le puteam uşor distinge
în lăcomia braţelor şi ochilor.
eram pământul, în care
îţi semănai eternitatea
fără să văd
cenuşa arcuită sub tâmplă
purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite
să-ţi rezemi dimineţile îmblânzite
de sănii şi pântecul meu de femeie
orgolioasa ta masculinitate
gelos pe oglinda
şi uşa care nu se voia deschisă
foamei tale de certitudini

[...] Citeşte tot

poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

Iubita mea, am coborât din munte
Pe coama unui deal ce îmbracă noaptea grea,
Alpinişti cu filele cărunte
Şi înotători cu vise la curea.

Iubita mea, am urcat o vale
Prin păduri de vanităţi deşarte.
În opoziţii crunte de acţiuni banale
Noi ne strigăm, iubirea, tare şi departe.

Despre fenomenele naturii
Vom emite cu glas articulat,
Că într–un ecou stă malul mării
Cu concentraţie de verde aromat.

De asemenea vom scrie cu putere,
Puţin vizibil, dar atât de important.
Iubita mea, suntem marca pe scrisoare
Cu gust puternic de dulce şi picant.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

RMN Revoluţionar

Când Arpagic motanul
fotoliu'a cucerit.
Când Polonicul pute
în sosul pregătit.
Poporul se intrigă
şi zice cu umor:
"Voinici în dizidenţă
ce tineri avântaţi!
Căzut-au frânţi de luptă
şi-a lor democraţie
e tulbure la minte,
măruntă şi pustie."
Secatu-le-a izvorul,
mintea li s-a blocat
în temniţe de groază,
în prazul preparat,
cu sos picant politic
ce pişcă în popor,
mai rău ca abureala
de la debutul lor.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conopidă picantă

conopida de iubeşti,
de la mine ai să primeşti,
o reţetă elegantă,
aspectuoasă şi picantă.
Sniţele sau antricoate,
mititei şi-alte bucate,
hălci uriaşe de friptură,
toate cer o garnitură
şi aceasta-i o minune,
orişicine îţi va spune,
cât ţii carnea pe grătar,
musafirii toţi la bar,
în doi timpi şi trei mişcări,
mai ales la sărbători,
vei avea o garnitură,
ce ţi se topeşte-n gură.
Îţi voi spune cum să faci:
conopida o desfaci,
frumuşel în bucheţele,
mijlocii sau mititele

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!