Toate rezultatele despre perle copii, pagina 2
Sunt trei tipuri de copii: copii naturali, copii de suflet şi copii fără suflet.
aforism de George Budoi din Aforisme (28 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Tu ai diamante şi perle
Tu ai diamante şi perle
Şi tot ce-ai putea să doreşti,
Ai cei mai frumoşi ochi din lume -
Iubita mea, ce mai voieşti?
De drag închinatu-ţi-am ţie
Şi ochilor tăi îngereşti
Cântările mele divine -
Iubita mea, ce mai voieşti?
Cu ochii frumoşi fără milă
Atâta durere-mi stârneşti,
Că nu mai sunt om între oameni -
Iubita mea, ce mai voieşti?
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Perle din lacrimi
Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.
Fulgul curat
pe-o lacrimă s-a aşezat
şi-a îngheţat.
Perle izvorau din privire,
se rostogoleau prin omăt
şi creşteau apoi cât un om de zăpadă!
Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce susţin predarea educaţiei sexuale la copii (ei nu au copii)
Să-i asculţi de vrei să ştii
Ce ştiu ei despre copii.
Ai răspunsul foarte logic:
Doar procesul tehnologic.
epigramă de Adrian Timofte (iulie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Flamenco de perle
Flamenco dansa-i între nuferi
Egretă pe filele de versuri
Unduindu-le rimele, ritmurile
Intr-o mare, ridicând valurile
De delfini boutu perlaţi.
Si pe pana cu care scriu
Ca un surfeor ce trece pe sub val
Pluteai sub arcade arteziene
De delfini ce răsfirau perle
Deasupra ta.
Impietrindu-mi trestia trupului
Intru-un catarg unde cu aripile
Intr-un bolero învăluit
Mă sărutai spre un mal de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Şi vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinţi trăieşte
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniştii divine,
Pun pâine pe mormânt şi flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În faţa crucilor ce cresc
Sub iadeşul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, ţara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Şi pentru asta o iubesc!
[...] Citeşte tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Închinare la copii
Daţi la copii o pâine
Şi-i îngrijiţi un pic...
Nu or creşte din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălţaţii pe copii
Căci îşi tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Şi-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcaţi, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Şi iarna frig îi strânge;
Nu-i faceţi din om... sfânt.
Daţi pe copii la şcoală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriţi-i de-osteneală.
[...] Citeşte tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Corul sacru
Un cor de copii
În costume naţionale
A intrat în catedrală
Să cânte cântece de mărire
Pentru slava Domnului
Ei se înălţau cu fiecare sunet
Copii prin cântec deveneau sacrii
Copii s-au umplut instant de har
Copii păreau că se nalţă la cer
Au atins ipostaze îngereşti
De parcă s-au contopit cu îngerii
Într-o clipă ei au găsit
Un drum direct spre rai
Şi acel moment a rămas veşnic.
poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bacul, perlele şi sacul
În curând va-ncepe, Bacul!
Iar eu voi pregăti sacul
Pentru recolta de perle
În cântec de cuci... şi mierle!
Dacă sacul nu se umple
Şi-i posibil să se-ntâmple
Şi-acest lucru, nu-i nimica!
Apelez la Miorica...
Aici găsesc multe perle-
Nu-s în codru-atâtea mierle-
Câte perle ies agale,
Din gura domniei-sale...
Şi-umplu câţi saci vreau, nu-i chin,
Doar mă străduiesc puţin!
pamflet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Perle de iubire
Nu am bijuterii, nici nestemate,
La lună nu ajung ca să ţi-o dau,
Însă-ţi pot da cuvinte, ţie, toate
Şi în iubirea ta promit să stau.
Nu voi avea palate pentru tine
Şi nici grădini cu flori în curtea lor,
Dar am câmpii care de maci sunt pline
Şi susurul din apa de izvor.
Eu n-am s-aduc frumosul din tarabe
Să îl aştern sfios la pieptul tău.
Voi împleti din garofiţe salbe
Şi-un cer te va iubi-n albastrul său.
N-am perle, poate doar de bucurie,
Ce vor cădea din ochii tăi când plângi,
Când tu vei fi a mea şi-ţi voi fi ţie,
Atunci am să te rog să mi le curgi.
poezie de Adi Conţu (17 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
