penibil

Printre visele inteligibile se găsesc şi cele al căror conţinut este penibil şi care, totuşi, nu generează la cel care doarme nici un sentiment de angoasă. Ele nu pot fi puse în rândul viselor de angoasă şi servesc drept argument celor care vor să conteste orice semnificaţie şi orice valoare manifestărilor visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai penibil decât prosternarea universală! Adică... las Zeul să-mi păşească pe grumaz, să mă calce în picioare! Nu protestez. Din contră, îl implor să mă facă preş, mai mult, îl rog fierbinte şi repetat să ma pedepsească pentru o vină pe care ştiu bine că nu o am... aceea de a mă fi născut... Şi toate astea... doar-doar îi voi obţine bunăvoinţa. El e Soarele, eu sunt noroiul, el e bunătatea, eu sunt nemernicul...

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am înscris la Şcoala de bele-arte din Iaşi, împotriva părinţilor. Aici am pierdut cinci ani de zile, învăţând să lustruiesc hârtia cu estompa, după ghipsuri antice, iar la natura vie să transpun pe pânză aceeaşi carnaţie de clisă rânceadă a aceluiaşi model murdar şi borţos: o ţigancă nenorocită, recrutată de directorul Şcolii din nu ştiu ce mahala suspectă - şi pe care o schingiuiau penibil în atelier, silind-o să ia poze clasice de Afrodită.

citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a fost amar şi dulce a venit din afară, ceea ce a fost greu dinăuntru, din străduinţa proprie. Am făcut, în principal, ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru aceasta atât de multă preţuire şi dragoste. Şi săgeţi ale urii au fost ţintite spre mine; ele nu m-au atins însă nicicând, deoarece aparţineau întrucâtva unei alte lumi şi cu aceasta n-am nici o legătură.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu consider acţiunea lui Hitler ca fiind mai diavolească în realitate decât şi-o închipuie cei care au crezut că văd în el pe Diavol în persoană. Dacă Führerul era Diavolul sau Anticristul, lucrurile ar fi poate prea simple. Ar fi fost de ajuns ca el să fie suprimat pentru a suprima tot răul care este pe lume. Şi, să-mi fie iertat, dacă Diavolul ar fi fost Führerul, atunci n-ar fi fost vorba decât de un biet Diavol destul de penibil.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gândit uneori destul de adânc, dar rareori cu plăcere, aproape totdeauna împotriva voinţei mele şi parcă forţat. Visarea mă destinde şi mă amuză, în timp ce reflexia mă oboseşte şi mă întristează. Să gândesc mi-a fost întotdeauna penibil, mi s-a părut lipsit de farmec. Uneori visările mele se termină cu meditaţia, dar cel mai adesea meditaţiile mele se încheie cu reveria; şi în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinăreşte şi planează deasupra universului, pe aripile imaginaţiei, cunoscând extazuri ce întrec orice altă plăcere.

Jean-Jacques Rousseau în Visările unui hoinar singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare iubire sfârşeşte în extazul morţii, fiindcă de prea mult extaz, a sfârşit viaţa. Extazul e corosiv şi distrugător, fiindcă afectează centrul a tot ce este; el e suprema indiscreţie din iubire. După el nu mai poate fi nimic, fiindcă el sfârşeşte totul. Extazul sfârşeşte şi nesfârşitul morţii. Iubirea mistică este cel mai zdrobitor exemplu. De ce elanurile mistice le succedă un sentiment penibil de neant, o ariditate a conştiinţei? Indiscreţiile ultime ale extazului, imposibilitatea ca extazului să-i mai succeadă ceva în afară de nebunie.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cert e că mă implic doar în proiecte care mă incită din punct de vedere profesional şi artistic, niciodată din considerente strict financiare. Pentru mine contează ca produsul să nu fie penibil şi să trezească interes, iar asta cere credinţă şi motivaţie. În plus, mi-am zis că, dacă tot las ceva în urma mea, să fie lucruri de care lumea să-şi amintească cu plăcere. De aceea, am încercat să fiu pe cât se poate cu coloană vertebrală, să nu fac compromisuri - cel puţin, nu compromisuri majore -, şi astea au fost principiile de care m-am ghidat de-a lungul anilor.

citat din Nicu Alifantis
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te rogi cuiva înseamnă să accepţi că eşti milog. Lumea este o placintă din care fiecare primim o bucată zdravănă, o firimitură sau nimic. Să te rogi ca să primeşti tu, pe sub masă, ceva mai mult sau mai bun, înseamnă că vrei să furi din ce i se cuvine altcuiva. Nu suport târâtul ăsta penibil şi, oricum inutil, la picioarele Zeului, cu miorlăiala aferentă: Tu eşti cel mai înalt, mai frumos şi mai deştept, eu sunt mic, urât şi sărac... aşa că... umple-mi sacul... te rooog! Eu nu pot intra în corul diurn de laude şi linguşeli. Ce nevoie are Zeul să-i ling zi şi noapte nişte tălpi pe care, fizic, nici nu le are?

citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între numele său şi acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraş italian situat cam la jumătatea distanţei dintre Roma şi Florenţa), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezenţa unui principiu care, din punct de vederea al motivaţiei tendinţei care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzaţii penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzaţii. În această tendinţă de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din faţa a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima raţiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci şi a multor alte acte ratate, cum sunt neglijenţele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!