Poezii despre paralel, pagina 2
Singură
într-un univers mai paralel
ca niciodată
tu veneai ieri nesecondată și
îmi mărturiseai părăsirea
nu te mira că mă vezi
cu flori în pragul ultimei tale
amintiri
de libertate
când vei afla că n-am greșit
cu nimic
probabil o să bănuiești că
vei pleca și că îmbătrânești
poezie de Bogdan Al. Geana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
uneori lipseam
când nu veneam
nu mă aștepta nimeni
peronul era gol
doar șinele treceau paralel cu mine
când veneam
aș fi vrut
dar nu doream nimic
nici nu aveam ce
totul lipsea
doar nimicul se plimba pe o șină abandonată
de un tren
ce uitase să vină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii de iluzii
Nemărginită e splendoarea
Amurgului ce dă să-nvie
Când soarele sărută zarea
Purtându-se cu stângăcie.
În valuri mici suspină marea
Mai argintii sau mai albastre
Corăbii vechi aduc uitarea
În calea dorurilor noastre.
Iar vremea-ndeamnă la visare
Gândul îmi zboară către tine
Privesc-napoi cu resemnare
În paralel două destine.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iadeș
Obloanele sure
Stau blocate
Ermetic peste noi
Amplificând pâcla
Incertitudinii
La prima cheie
Transpun obiective
Încovoiate de miză
Apoi se bifurcă
Pe interese absconse
Ca să formează
Stive în planuri
Suprapuse
În straie hulpave
Centrate dinadins
Pe interese obscure
Dar se traduc
În noi ștate de plată
Așa apare iar
Încă un stat
[...] Citește tot
poezie de David Boia (6 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariadna
În existențialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu ață
Nu viața, nu... niște frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă
Și să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...
Și raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la față
Să fie Ariadna mea de vagabond
Și firul, ce m-ar duce drept acasă...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mitingul PSD-ului, din 09.06.2018, organizat de Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) în P-ța Victoriei din București (pamflet)
Mitingiștii-s supărați,
Că nu le-au mai dat cârnați,
Că nu le-au mai dat nici bere
Cei ce-s astăzi la putere.
Cică vina o-are el,
"Statul ăla paralel",
Ce-i făcut de securiști;
Da, dar azi sunt PSD-iști.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (9 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Liviu Dragnea
Zilele rămase păsări
număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n brațe
și mă înduioșez când zboară
paralel cu pământul
pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste
o să strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
și de începuturi
tu ascultă-ți gândul
pune-l în cuvinte
și scrie
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
Sorb
vraja chipului luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe fața inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit,
fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard.
Simt cum sunt absorbit în dorințe
de nașterea din mine urcă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul amanților
Frumos e azi văzduhul! Sprinteni,
Fără căpăstru, fără pinteni,
Să ne-avântăm călări pe vin
Spre-un cer feeric și divin!
Ca unor îngeri arși de jarul
Lungoarei, iată, în cleștarul
Albastru-al dimineții vraja
Mirajul ne-aruncă mreaja!
Domol alunecând împinși
De mult isteața volburare,
De-un paralel delir cuprinși,
O, sora mea, fără-ncetare
Vom alerga, scăpați de rele,
Spre raiul visurilor mele.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O unică, inegalabilă trecere
sunt paralel de-acord, mai fin
cu programul de tembelioane
așa adânc poporul doarme
așa la suprafață giugiulim
coapsele surpate în ecrane
încât iubim, încât hulim
cu creierul cât greierul, vai, din
fabula aceea cu furnica
pusă pe căpătuială încă-n vară
de ce nu știm, de ce prea știm
de ce nu vin, de ce prea vin
(uite că ar fi de jale...)
zilele în chip de campioane
la paralele veșnic inegale?...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!