Poezii despre papirus, pagina 2
Multivers
Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- și caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,
Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,
Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,
Perechea unui joc de cărți
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărți
În care doar fugim de moarte,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început a fost Cuvântul
La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creația.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înțelesuri, atât laice, cât și religioase.
A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila și uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audiență, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.
Cuvântul zboară prin spațiu, ricoșează din sateliți,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.
Dar, după părerea mea și-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
și a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.
[...] Citește tot
poezie de Nadine Gordimer din Scris și Ființă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul Carnaval
Debut întârziat de primăvară,
rămasă agățată de un gând,
pornit din emisfera boreală
să ne aducă ultimul cuvânt
al iernii regăsită în spitale
cu babele și moșii fără rost
în preajma zilei echinocțiale
deciși să țină zilele de post,
precum era înscris în calendare
dintr-un papirus vechi pierdut
dar regăsit pe holuri seculare
când primăvara pare la-nceput.
Revine echinocțiul - fără miză,
învăluindu-ne în karma sa,
dar anu-acesta fi-va o surpriză,
servită-n tăvile de mucava
de vorbitori cu acte pe măsură
ce pot să le ofere mit ceresc
acelora lipsiți de-nvățătură
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 26.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanul
Undeva-n imensitate
Sunt o carte cu mistere,
Cu semnul infinitate,
Ce-am fost scrisă-n șase ere.
Eu sunt fără autori,
N-am avut nici editori,
Nimeni nu m-a tipărit,
Ci din neant am răsărit.
Am scoarțe necartonate
Și file nepaginate,
Scrisul este ilizibil,
Iar desenul invizibil.
E iar bine să se știe
Că eu nu sunt din hârtie,
Papirus sau pergament,
Ci din ceva rezistent.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Redescoperit, eu
Stau mult cu mine însumi de un timp,
mă caut
și încerc să mă găsesc,
că nu m-aveam până acum...
-uitat, de când eram copil de anotimp-
în veșnic... căutări de drum.
Mă răspândesc
sunet-cuvinte, cum susurul curgând... de-un flaut.
Mă redescopăr
cum n-am fost vreodată,
ca peștele ce-l căutam sub lespedea de piatră
și-am bucuria să mă-nșirui
pe-un papirus,
-necenzurat de niciun virus-
și s-acopăr
din golurile ce-am... să nu mă nărui.
Ce interlocutor;
mă minunez pe zi ce trece
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!