pansament

Eu şi sufletul meu

Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine şi tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!

Eşti tristă mereu şi pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe faţa ta tristă văd astăzi noi riduri
Şi ochii îţi sunt trişti, şi gâdul pierdut

Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ţi pun
Alinare să-ţi dau, durerea să-ţi iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup şi suflet, iubire să-ţi dau.

Ridică privirea şi ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viaţa, profită de ea!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poluare

Poluare în suflet şi-n aerul respirat,
E mult fum, cuvinte greu de digerat,
Prea mult zgomot şi decibeli pe metrul pătrat.
Sufletul se află într-o stare de exploatare,
Înecat în noroi şi toxicitate,
Se afundă tot mai mult
şi... moare.
Ar trebui să punem filtru pe suflet,
Să cearnă nisipul ce s-a aşternut
De la ultima luptă
Dintre raţiune şi inimă.
Îl otrăvim cu cuvinte,
Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.
Asfixiat,
într-o permanentă stare de regenerare,
Mulţi privesc,
El se sufocă de atâta nepăsare.
Respiră o atmosferă încărcată,
Vorbe ce se-mbibă în suflet,
Ca o pată de cerneală.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile îmi curg în călimară

Zilele au trecut prin mine călare
nu s-au oprit la nicio răscruce de drumuri
caii timpului au fost grăbiţi.

Mă forţez să rămân teafăr,
dar sunt prins în iureşul lumii,
fără îngăduinţă scriu pe foi volante
faptele din calendarul anotimpurilor.

Singurătatea s-a cuibărit pe la colţurile mesei
nu ştiu ce doreşte de la mine,
nopţile îmi curg în călimară
cu ploi de cerneală albastră,
am rămas cu faţa la peretele din faţă
cu ochii înfipţi în filmul cu fereastra luminată.

Caut un răspuns ca un pansament la o rană
pe care mi-am făcut-o singur,
poate veţi citi cândva despre această zbatere
în care mă contopesc cu trecutul,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieţii mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.

Eşti cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.

Ţi-aş dărui un Everest de-argint şi aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Şi mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.

Tu-mi oblojeşti rănile, sângerând, din cuie
Şi urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune şi Credinţă a omului ce sunt.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiţi !

Trăiţi cât mai frumos, cât mai curat,
Că de murit, nu e nici o scofală,
Aici eşti om sau nu, eşti onorat,
Ostracizat, cu fală, fără fală...

Trăiţi în aşa fel încât oricine
Să aibă-n voi doar un frumos exemplu,
Nu ţine de ceilalţi, de tine ţine!
De nu eşti drept, degeaba mergi la templu...

Trăiţi cu dragoste de oameni, empatie,
Fiţi săritori, politicoşi, galanţi,
Nu vă lăsaţi cuprinşi de apatie,
Şi nu vă număraţi printre perdanţi!

Trăiţi cu fapte care dovedesc credinţă
( Credinţa fără fapte este moartă )
Nu vă lăsaţi cuprinşi de neputinţă!
Sunt prea mulţi care lanţuri grele poartă...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sindrofia epigonicilor timpuri

Îi voi spune vântului să tacă
şi de ochii noştri trişti să se ascundă.
Când la primul bal în armonie
vor da amicii miei artişti o sindrofie.

Să îmi rămâi zadarnic aproape
parfumul să mă îmbete printre şoapte.
Când luna licăre in noapte
şi spaima nu se-avântă afară din palate.

Nu voi corupe lumina inutil,
cu mandolina să-mi cânte un vodevil.
Şi nici paznicul credincios de la poartă
să îmi păzească cu credinţă musa moartă.

Nu voi folosi nici unelte de tortură
şi nici acatiste voi da fără măsură
La un călugăr dintr-un schit pustiit
ce a lăsat o mamă plângând că s-a răspopit.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crapoter

Cădem în după-amieze şi în tăceri,
şi în psihozele grave ale trupurilor moarte;
eu mă prăbuşesc tocmai în polul meu opus,
în retezarea unei mâini de cuvinte, acolo unde
tăcerea lipseşte cu desăvârşire.

Tu priveşti lumea ca pe-o scrumieră, urât pansament
ferestrei turcoaz ai găsit în această sticlă de-opal...
O să îţi tai degetele într-o zi, o vei muşca cu un zâmbet şi
buzele tale şi gura ta vor sângera
gustul apusului pe care nu l-ai crezut în stare să existe.

Suntem păpuşile acestui teatru păgân – lanţul acesta
pe care ni-l legăm de aripi vuieşte metalic peste
umerii de plumb şi de teracotă ai oraşului. Oraşul
în care ne spargem seminţele de asfalt, în care
ne condamnăm tălpile să danseze în ritmul fierbinte
al acestui carnaval neînţeles. Dansăm când ni se spune,
cu paşii albi de porţelan, eu şi cu tine – păpuşile caişilor atei
ce izvorăsc oranj din focarele verii, eu şi cu tine – care le mirosim

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Alexia Roşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Nu-i de ajuns dorinţa" de Violetta Petre

Ne-am întâlnit din întâmplare pe ale parcului alei
Pe jos scăpat-ai ochelarii şi tont eu am călcat pe ei,
Cu o privire vinovată te-am măsurat, tu radiai,
Mărunt dădeai mereu din buze, probabil că mă adorai!

Mi-ai aplicat, aşa-ntr-o doară vreo trei umbrele la femur,
Ai pretextat că din greşeală, dar cu un aer foarte dur
Şi când te-ai aplecat, năframa să mi-o aplici ca pansament,
Cu zgomot ţi-a căzut peruca făcând o gaură-n ciment.

Erai de-a dreptul răpitoare, ca Penelopa din Itaca,
Dorind să îţi ridici peruca, într-un canal căzu şi placa,
M-am aplecat scâpând bastonul, ce îl tineam ca un proţap,
Şi tragică coincidenţă, ne-am dat acolo cap in cap!

Îngenuncheaţi, întâia dată, ne-am sărutat năbădăios,
Dar tragic mi-a scăpat cuponul de pensie atunci pe jos
Şi observând de bună seamă, că sigur nu sunt un mogul,
Ai declarat că doar iubirea în viaţa asta nu-i destul!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi vine-a-râde şi a plânge

Te-am strâns din vorbe
Şi te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschişi spre Soare,
Albi clopoţei ce-au fost azi botezaţi
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Şi-a pierdut toată durerea-aşa-deodată?

Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muştar... dar dulci!

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
"Cum e posibil să muşti Toamna

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Humanitarian...

Născut dintr-o voinţă, mai mult decât umană,
Un ideal aparte, un pansament pe rană,
Un zâmbet pe o frescă nemuritor şi-amabil
Un aer fin, serafic, un gest neimitabil...

Un Peter Pan fireşte al timpurilor noastre,
Strălucitoare gamă, doar una printre astre,
Creând zglobii surâsuri din mii de sufleţele,
Speranţă pentru mâine din note bucheţele...

Am spus şi-o voi mai spune cu inima fierbinte,
Eşti dincolo de aripi, mai sus de-orice cuvinte,
Prin tunete vrăjmaşe ce ţi-au răzbit fiinţa
Tu ţi-ai croit o cale cu toată conştiinţa...

Noi pentru tine scoatem din pietrele Columnii
Pe falnici daco-geţii ca să îţi ţină pumnii,
Să-ţi fie scut şi sică pentru a ta dreptate
Între mişeii care ţi-aruncă fiere-n spate....

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!