panda

Dragostea seamănă câteodată cu o fiară care stă toată viaţa la pândă şi te ucide atunci când iubeşti cel mai tare.

aforism de Ionuţ Caragea
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă stă toată ziua la pândă, o fiară nu poate ucide un om de fier, ci doar un om [...] | Citeşte tot comentariul

Vânatul cerbului

Imaginea arată pădurea într-o marne
Sălbatică, mocirle şi lemn călcat de fiare.
Un vânător, la pândă, priveşte cum apare
Şi cum înaintează prin sihlă zece coarne.

poezie de Thomas Braun din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simţeau amândoi la îndemână, aşa rezemaţi într-un şold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pândă, având totdeauna multe a-şi spune şi râzând din nimicuri, pe înfundate.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânda de a acapara o femeie, consimţirea ori refuzul ei, nesiguranţa dacă-ţi dă sau îţi ia viaţa, ţipătul de bucurie când ţi-o dă, şi mai cu seamă de durere când ţi-o refuză... aceasta, şi nu altceva, constituie poezia amorului.

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există nu puţini oameni care spun că în scrisul lui Cioran este ceva tonic, că simţul umorului stă acolo la pândă la tot pasul. Adevărul e că umorile lui erau extrem de schimbătoare. Putea fi într-o dispoziţie masacrantă, iar cinci minute mai târziu să-l faci să râdă.

Simone Boue în interviu de Gabriel Liiceanu (18 noiembrie 1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânda

M-am prefăcut în lup ce-aleargă
Pe câmpii-ntinşi ai neputinţei,
Cu inima bătând să-mi spargă,
Adâncul, corzile fiinţei.

Te căutam în umbra deasă,
Pândind, în foşnet de pădure,
În urma fragei neculeasă,
În bobul fructului de mure.

Mă culcuşeam lângă poiană,
La firul apei şoptitoare
Cu botu-n înspicata-mi blană
Şi fremătând de nerăbdare.

Slăbit, în haina mea cea ruptă,
-Privirea-mi doar împătimită-
Te savuram cu burta suptă
Şi-nchipuirea-mi înrobită.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (18 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Măicuţei mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Şi încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăţi, nici turn de pândă
Să-mi apere – când rea-i prigoana –
Şi trup şi suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândă

De-aseară stau în câmp, întins pe-o claie,
Încheagă roua cu răcoarea perle.
O stea se surpă, negura o taie,
Pădurea fluieră cu zvon de mierle.
Şi iată: zorii alergând prin fum
Deschid în zare geană viorie.
Mă scol şi-aştept cu gând tâlhar la drum
Paşi goi prin iarbă, râurată iie.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia

Sărăcia cea flămândă
Ca puşcaşul stă la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!

Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămaşă ferecată
Apăra p-un cavaler!

Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrâneţele-au sosit!
Zile reci şi fără soare,
Ca un negru şir de cioare
Pe cadavrul părăsit!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoarele

Scrâşnesc zăvoarele de fier,
rostind cu strigăte de-osândă,
fantasma unui temnicer,
ce stă de peste veac la pândă.

Scrâşnesc zăvoarele pe rând,
ca tunetul ce vrea să-ntoarne,
cum marea geme spumegând,
ca fiare lacome de carne.

Scrâşnesc zăvoare pe la porţi
sub meterezele cetăţii,
unde şi-acum străjerii morţi
păzesc rostirea libertăţii.

poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!