orgolios

Satan

Călătorind pe malul talazelor latine
L-am întâlnit, sol paşnic, pe-o stâncă de topaz
Cu ochii, râpi de umbră, deschişi din cer spre mine,
Cu talpa roză, linsă, subt munte, de talaz.

Gol în imensa zare, tăcut şi gânditor,
Cu braţele păroase, la piept, făcute cruce.
Privea la luntrea-mi albă pe undă cum se duce
Târâtă de vârteje-picior peste picior.

Deşi nămiez, în umbra-i, culcată peste mare
Ca dâra unei neguri în care se răsfrâng,
Văzui cum firmamentul roieşte şi tresare
Din mii de candelabre aprinse din adânc.

Şi se-ntreba atuncea speranţa mea mirată:
Cine-ar fi fost să fie bărbatul uriaş.
Oprit pe ţărmii lumii, cu-o mână-atât de lată
încât putea să joace pe deget un oraş?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi de dragoste

Simt că te cunosc de la colţul timpului, când ne-am întâlnit întâmplător după ce am murit...
Alteori simt că mă urăşti dintr-o mie de vieţi doar pentru că niciodată nu am îndrăznit să-ţi vorbesc direct...
Vântul urlă în şoapte ameţite,
ce-mi smulg din inimă umbrela care speră
şi-mi potrivesc gândurile într-o amnezie perfectă,
dar şi aşa batjocorită de vânt tot pe tine te visez,
poezia e doar o versiune de evadare din valurile înalte ale zilei de luni, ce mă salvează din tot acest balast de emoţii...

Sunt doar o creangă dintr-un melancolic cer, ce tuşeşte în înaltul prăpastiei de viermi...

Sunt şi o altă formă, nu doar Tiana...
Uneori un fir de iarbă ce creşte cu furnicile şi ajunge o buruiană fantastică,
o stafie bolnavă animatoare a pădurii şi a caselor de melci,
amanta castelului de alb
dar fidela soţie a frunzelor de tei...
Sunt o grămadă de nopţi şi în mine o singură Tiana care te priveşte...
Apusă în răsăritul ce stă sub un pom orgolios, lângă o margaretă
sunt respinsă,
iar tu eşti tu...
O poezie filosofică dar totuşi de dragoste...

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iberia

Muzica Sferelor era
după umila părere a mea.
Ceruri cântând,
vitroasele ceruri sunând,
incorporale retorici retorizând
în aerul fără densitate,
în extramundana puritate,
aceste muzici nu le aude
buruiana-săraca, ori acel vânturat,
ori acel măcinat
de un vis nevisat,
un vai de mine în ploaia perpetuă,
de ploaia maşteră îmbrăţişat,
de bicele sale,
împletitele-n şapte,
VAI DE MINE
cu elpitic discurs,
tinichea de gaz
din care gazul s-a scurs.
Oricine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol şi lumină

De invizibile răni am inima sfâşiată
În jur totu-i gol, eu sunt îndurerată.
Un văl albastru ochii-mi acoperă,
e culoarea privirii tale care mă-mpiedică
să ved mai departe, ca odinioară, angelică.
Dar eu rămân, rămân aici,
revăd cu ochii minţii mici
imagini clare ce le-ador,
tu lângă şoldu-mi mirador
orgolios mergând alături,
cu ochi senini dându-mi săruturi.
Eu înalţând a mea privire,
profilu-ţi deseman râzând
umplându-mi inima de bucurie
şi clipe albe puse la păstrare
precum furnica pune mâncărică în ponoare.
Dar golu'acum e dens şi-ntunecat,
e rece frica ce-mi cuprinde trupul,
suflare n-am şi viaţa parcă a plecat,
cu jale şi amar modelez lutul...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul înţeleptului

Un orator în vârstă, experimentat,
Întâi mediteză şi apoi vorbeşte;
Nu vorbi fără socoteală:
Vorbeşte cuviincios, iar dacă vorbele cad încet, ce contează?
Chibzuieşte, apoi începe să grăieşti.
Spune-ţi singur de-ajuns, înainte să-ţi spună alţii de-ajuns.
Prin vorbire un om este superior unui animal,
Însă un animal îţi este superior dacă nu vorbeşti cum trebuie.
Cum ar putea cineva făuri o sabie bună din fier prost?
O, înţeleptule! Un nimeni nu devine cineva prin educaţie.
Ploaia, în beneficiul a toate care nu se află aproape de ape,
Face să crească lalelele în grădină şi buruienele pe sol sărac.
Pe pământurile saline nu cresc zorele:
De aceea nu arunca seminţele tale şi nu ara acolo.
A face bine unor persoane ticăloase şi nelegiuite
Este ca atunci când faci lucruri rele oamenilor buni.

Sinceritatea este pe placul lui Dumnezeu;
N-am văzut pe nimeni rătăcit pe un drum drept.

[...] Citeşte tot

poezie de Saadi, 1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi cu cine trăieşti, ca să-ţi spun cine eşti

Când stai cu hoţi, înveţi să furi,
Iar cu birjari, înveţi să-njuri,
Cu cei nedrepţi ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepţi ‒ să fii om drept.

Cu-nşelători, înveţi să-nşeli,
Cu scornitori, înveţi scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.

Cu mincinoşi, înveţi să minţi,
Să fii cuminte ‒ cu cuminţi,
Cu cei scrântiţi ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiţi ‒ să fii tâmpit;

Cu tupeişti ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!