Poezii despre optzeci, pagina 2
Șaizeci de secunde
Secunda zero-iată Abea de m-am născut!
Pe lungul drum al vieții mă aflu la-nceput
Nu știu a zice "mamă" și nu privesc la stele
Sunt alții care poartă de grijă vieții mele.
Secunda trei - mă strădui a scrie și-a citi
Și-alerg prin curte rațe și curci cu alți copii.
De-s programat din ceruri optzeci de ani s-apuc
Am patru ani acuma și mult o s-o mai duc.
Mustața-i încă mică, dar timpul trece, trece
La treișpe ani ș-o țâră sunt la secunda zece.
Cu încă cinci secunde ce-s transformate-n ani
Când ceasul bate sfertul am douăzeci de ani.
Și cum la vârsta asta prin toate vesel treci
Îmi pare că minutul nu se va scurge-n veci!
Nu mai privesc la ceasuri-oricum nu am deloc -
A mea e toată lumea și-n toate am noroc.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la tinerețe...
De la tinerețe
până la bătrânețe,
drumul e destul de lung,
dar nu mă plâng.
Măsurat în ani,
sunt optzeci la număr.
Măsurat în bani,
n-am avut să număr.
Greutăți în viață,
multe am avut.
Le-am privit în față
și am renăscut.
Scopul vieții mi-a fost clar:
să-împlinesc dorinți avute.
Lupta n-a fost în zadar.
Acum am bucurii multe.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop!
Stop!
Iatac de ghețuri
Îmi adăpostesc imaginația
Înfierbântată de dor.
Vântul tăcerii suflă ușor...
Înghețăm dragostea
Spre a o deștepta peste
Optzeci de ani.
Tic-tacul luminii
A intrat în repaos.
Surîsul e uitare și haos.
În petala de trandafir căzută la picioarele mele,
Am scris cu cerneală din stele,
Dorința de a fii sărutată.
Mă voi pierde în cețuri
Și mă voi naște din ele...
Un A. D. N. pasager, uitat la marginea universului
Ce veghează renașterea mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe, de ce treci?
Tinerețe, de ce treci?
De la mine, unde pleci?
Încotro vrei să apuci?
La cine vrei să te duci?
Crezi că vei găsi mai bine
Ca în inimă la mine?
Eu în suflet te-am primit,
Și acum tu mai părăsit.
Dacă rămâi, eu te-aș ține
Optzeci de ani și mai bine.
Te rog nu mă părăsi!
Frumusețea nu-mi păli!
După cum vezi, te iubesc.
De rămâi, îți mulțumesc!
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când fac suta, îi aștept
Am purtat timpul cu mine
Aproape optzeci de ani.
Lumea spune c-arăt bine
Și-mi urează "la mulți ani".
Cu stimă și cu respect
Le urez și eu de bine.
Când fac suta, îi aștept
Să petreacă lângă mine.
Urarea îmi dă speranță
Să pot crede-n viitor,
Că mai am timp pentru viață,
Că mă vor în preajma lor.
De-acum îi înștiințez
Că atunci o să-i cinstesc.
Că viață lungă le urez,
Din suflet le mulțumesc.
poezie de Dumitru Delcă (27 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angelica (Angelica archangelica)
Numele-i predestinat,
De la îngeri i s-a dat:
Iarba celor șapte îngeri,
Ce-s a' cerului răsfrângeri.
Îi mai spune îngerică,
Ea din boală te ridică.
Specie medicinală
Ce te scoală după boală;
Nu doar una, ci, pe veci,
Vindecă-n jur de optzeci;
Sunt prea multe, presupun,
Ca-n detaliu să le spun.
Ca organe-utilizate,
Spre uimirea mea sunt toate:
Rădăcini și frunze, flori,
Și semințe deseori;
Au puteri miraculoase,
Magice și prețioase.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (25 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde
Da de unde scot
Eu deliberat
Cele patruzeci și patru
De însemnări
Cumulative și persistente
Ca să asigur permanența
Motivată de stăruință
Din cuvine asezonate
Și gândul devine stringent
Și astea-s aici
Numai un minim
Imaginar dar și viral
Mă înfioră iarăși
Gândul persistent
De a multiplica
Acel minim proteic
Până devine maxim
Benevol dar viabil
Sub presiunea
Egoului dezlănțuit
[...] Citește tot
poezie de David Boia (23 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echerul umblă
pe foaia caietului de matematică
mânuit vitejește de degetele
lungi și subțiri care-mi cântă
la vioară wagner. ajută la realizarea
unei figuri geometrice complicate
pentru ochiul reptilianului obișnuit
nu are glas să spună ceva
este dintr-un material plastic
cu numeroase gradații de merit
în urma muncii depuse în anii
optzeci sau nouăzeci
când stătea aruncat într-un sertar
opac lângă o riglă de calcul
care extrăgea pătrate pătate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dero dragă, nu
(prietenului Dan Emilian Roșca)
am crezut că Ani
soția ta și frăția inelului din anii optzeci
tu eu Crăciun și Isman
vom flutura peste noi
aceste labii obscure contemporane ah, nu
aș fi crezut că fiicele tale din piața
700 numite
Beatrice Beatrice Beatrice (?!)
vor ajunge cândva în Germania
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!