Poezii despre oportun, pagina 2
Rondelul căderii în păcat
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Momentul este oportun
Să-mi dai degrabă un răspuns!
Chiar crezi că eu sunt căpcăun,
Iar taina nu e de pătruns?
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Paranormal eu am străpuns
Misterul ce acum ți-l spun:
În stațiune la Neptun,
Subtil, cu gândul, te-am ajuns!
De ce, iubito, te-ai ascuns?
rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul
Nuanțat pe scara timpului
Nimic mai oportun ca prezentul
Un infinit infim de mii de stele
Și alte multe mii de carate
Concentrat în propriul sistem
Singular în plan sensibil
Absolut în stăruință
Trainic în statornicie
Desăvârșit în existență
Nelipsit din cotidian
De față în orice moment
Ne despărțit de existență
Călător cu viteza timpului
În sincronism cu vremurile
Asul din mâneca lui Cronos
Să fie prezentul mare spirit
Cel de toate clipele
Singularitate imanentă
Inspirație de la Big Bang.
poezie de David Boia (9 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acul cu gămălie al domnului Smith
Serile începeau cu oftatul prelung
și dangătul clopotului
liniștind cerul de triluri din vie.
Bolta ei era cupola scenei
îmbrățișării de pahare
golite cu tihnă și sudoare.
Prin mormăielile aruncate în silă
către un interlocutor poetic,
din ancora viselor, gândul plutea
imposibil de zdruncinat.
Nu era locul oportun
dar era chinul util, motivul
apropierii de ceilalți.
Averile agonisite cu prețul bolii
n-au gust decât dacă ai
cu cine să le împarți.
Munca asta de unul singur
înțeapă prea adânc în noi...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noapte
Lacrimile-mi în cascadă,
Se adună pe la gene...
Și le las acum să cadă,
Pe sâni... zone erogene,
Se strâng toate în buric...
Și acolo.... clocotesc,
Lin, încet și pic cu pic,
Îți arăt cât te iubesc.
Doar cu-n deget, le adun
Le arăt calea spre vale...
Și-n momentul oportun,
Pier sub pântecele moale.
Am noroc că mă învii,
Cu privirea ta curată...
Și cu pletele-ți zglobii,
Strălucești, ești minunată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (30 martie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Velele nemuritoare
Acum, cât ai clipi, vom sparge-acele uși de aur
Și vom prăda raiul înainte de-a ne-apune steaua sclipitoare.
Acum, cât ai clipi, înainte de-a cheltui al zilelor tezaur,
Ne vom îmbarca și, cântând, vom înălța velele nemuritoare.
Eternitatea nu-i făcută de timpul lung și mult,
O oră și iubirea pot fi la fel de-ncăpătoare ca anii cei merei
Și pot oferi mult mai multe de auzit și de văzut
Decât poate viața spăla și șterge cu toate lacrimile ei.
Iubito, ne despărțim, e ora de plecare, iar cerul în amurg
Nu va mai avea culori atât de-adânci și de intense niciodată;
Trebuie, înainte de-a muri, să-ncălecam pe fulger ca pe-un murg,
Să prindem scurta clipă de fericire infinită, binecuvântată;
Există timp pentru tot ce pronia ne va dezvălui la timpul oportun,
Iar acum ochii noștri se privesc și-și iau cel din urmă rămas bun.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul mă pune întotdeauna la punct
De la o vreme călătoresc prin lume și n-o mai neg
ajung în punctele ei vulnerabile,
firescul mă pune întotdeauna la punct,
frumosul singurătății prin multimi nu mă iartă,
dar nici nu mă lasă plecat acasă.
Nu moare nimeni de prea multă plăcere
un moment oportun trebuie folosit,
scrisuil îmi rămâne ultima fotografie în detaliu
în care las sufletul să rodească din amintiri.
Închis apoi între pereții interiori
am învățat să-i ascult cu răbdarea pusă la încercare,
dar am obosit,
sunt cuprins de un somn nevinovat
prin care visele vâslesc pe tărâmuri străine.
Mă închid în obișnuințe vechi
de care nu pot să scap fără să lupt cu înfrigurare
până capăt conștiința faptului împlinit
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dărnicie cerească
Ne-ai dat tărie... și ne dai
Să-nvingem orice încercare
Să dedicăm al nostru trai
Splendorilor ce vin din Rai,
Să stăm în har și-n ascultare.
Ai pus în noi cerești lumini
Să nu ne rătăcim pe cale,
S-apreciem frum'seți în crini,
Să suportăm dureri din spini,
Să Te vestim aici, în vale.
Săraci, nicicând, nu ne-ai lăsat
Hambarele-Ți au fost deschise
Minuni, mereu, s-au revărsat
Balsamul Tău ne-a vindecat
De-acele tumultoase vise.
Ce generos ai fost oricând
Cu-ai Tăi copii în drumeție!
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (23 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec mistic clipele prin mine
Trec mistic clipele prin mine
Și mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparține),
Ci doar în mai puțin frumos...
Iar eu le consemnez și le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înțelepțesc...
Le pun într-un burduf imaginar
Și zic: "acesta e trecutul meu"...
Și este... îmi aparține mie dar,
Stăpân pe el a fost și este clar
Și categoric Dumnezeu!
La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparțin doar mie într-un fel...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succes și eșec? Adresă necunoscută
Succes și eșec? Adresă necunoscută.
Asta și aceea merg împreună, depind una de cealaltă.
și cine ar putea spune
când a fost Stăpânul Shao mai fericit:
guvernând un oraș sau, la pensie, grădina lui cu pepeni minunați?
Arșiță, frig, vară, iarnă: nu se succed una alteia?
N-ar putea oare drumurile omului urma același tipar?
Da, cei care "ajung acolo" își cunosc șansele...
s-au deprins să desfacă nodurile cunoașterii.
Dar oare despre cei plini de strălucire
sau despre cei infami a vorbit Înțeleptul nostru?
Pe ultimii el i-au numit oportuniști.
Cei care ajung acolo, desigur,
nu mai știu ce este îndoiala sau îngrijorarea.
Totuși, nici tu nu avea dubii,
cum nu au generalii morți,
care au plănuit atenți ceea ce li s-a părut oportun,
fără a cunoaște, de fapt, nimic, adevăr sau eroare.
Dacă, deodată,
[...] Citește tot
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun... e-adevărat!
Dragi copii, vreau să vă spun
O pățanie ciudată,
Nu încep cu-a fost odată...
S-a-ntâmplat azi, în ajun,
Și-am gândit că-i oportun...
E-o poveste-adevărată,
Ce atestă înc-o dată
Că există Moș Crăciun:
Coborând cu-n lift, mai mare,
Fi'nd la un hotel cazat,
Să n-ajungă-ntârziat
Moșu' pe la fiecare,
A zărit, fără să vrea (?!)
Pe podea, șezând ca mută,
O hârtie... de o sută,
Nou nouță, mirosea (!)...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!