Epigrame despre omul prost, pagina 2

"Fereşte-te de omul prost!"
Am zis, aşa-ntr-o doară,
Fără să m-aştept la ce-a fost:
Cam mulţi, ca arşi, să sară!

Când văd un prost făcând şi nazuri,
I-aş completa lui Darwin tomul,
Zicând, că-n anumite cazuri,
Strămoşul porcului e omul...

Rol de prost dându-i să joace
Şi să-i facă şi lui parte,
Omul pus la patru ace
Juca rolul... ca la carte.

prost: Că-i bărbat sau că e doamnă,
Că-i de rând sau că e rege,
Este omul ce condamnă
Tot ce nu-nţelege.

Au fost scrise 13 comentarii. Referitor la omul prost, George Budoi [autorul] a spus:

PROSTUL Pe-un om deştept m-am supărat? Îl cert un pic şi am scăpat, Dar lupta este fără rost Cu omul [...] | Citeşte tot comentariul

Să i-o spun, nu are rost
Dar ştim toţi că, bunăoară,
Dânsul e atât de prost
Ca şi noaptea… cea polară.

Omul bun gândeşte-n sine:
Bine-ar fi de-ar fi doar bine!
Omul rău se-mbolnăveşte
De la rău nu se gândeşte.

Omul se simţea cam prost...
Medicul la care-a fost
I-a spus răspicat: -De veacuri,
Boala asta n-are leacuri!

O ciudată confirmare,
Pare că mereu a fost,
Când eşti prost şi te vrei mare
Dac-ajungi eşti "mare prost ".

Prost, sărac, nepriceput,
Dar, de când e la putere,
Parcă este un făcut:
E tot prost, dar cu avere.

epigramă de Gheorghe Grosu (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflectând la vremea noastră
Şi în dezlegări şi-n post,
Tac şi-nghit mâncarea proastă
Însă nu şi omul prost!

<< < Pagina 2 >

omul prost