omenesc

Floarea de câmp

Florea 'n câmp când veştejeşte,
Alta 'n locu-i înfloreşte;
Dar în pieptul omenesc
Florile când veştejesc,
Cade roa în zadar,
Alte 'n loc nu mai răsar!

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pont şi sugestie: grook dojenitor adresat tineretului

Spiritul omenesc sublimează impulsurile
care-l împing spre prea de prisos eforturi;
o viaţă sexuală intensă stinge
pofta pentru alte sporturi.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori simţirea fiecărui
Îndeamnă gândul omenesc
Urmările puterii să le spună!
Ah, toate câte ni se povestesc
Mereu ca lucru nou în noi răsună.
De tine numai, dulce gând,
Mi-i plină mintea reculeasă,
Din clipa nevisată când
Tu ţi-ai făcut dintr-însa casă!

poezie clasică de Giacomo Leopardi din Cântece, traducere de L. Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea sufletului...

Aş vrea să fie un soare galben arzând,
ploi sau vânt în murmur curgând,
flori, păsări şi fluturi spre soare zburand,
balans de lumini pe cer cuprinzând,
iar traiul omenesc se-nalţă suferind
şi esenţa divină din sfinţi, viaţa ocrotind.

poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea vorbirii se află în cântec

Opinia lui intimă, pe care n-o exprimă public,
este că originea vorbirii se află-n cântec,
iar originile cântecului în nevoia de a umple cu sunet
sufletul omenesc, prea mare şi prea gol.

poezie de J.M. Coetzee din Dezonoare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecvent familiei

Consecvent când eşti
Răsplata ţi-o primeşti
Ăsta-i un fapt firesc,
Cinstit, omenesc.
Iar şi iar te îndeamnă
Un gând ca o mamă,
Nu sta de pomană.

Eşti crescut la ţară,
Un cuget curat,
Generos şi afară
Eşti cu adevărat;
N-ai un pat de ţară.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de abstracţiunea de principiu
a unei conjuncţii atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere şi de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înţeleg eu să fiu fericită!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanţuri.

Ajută-mă, dacă-ţi îngăduie trufia, Să cred şi
Să nu mă tem
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânţa-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Şi să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În zi de iarnă,
tot pe tine vreau să te-ncălzesc
că e ger afară
nu-mi pasă
de alte lucruri
la fel...

Am să trimit in lume solii,
ca să te caute
dorind să întregesc,
o dragoste, un cântec,
un cuplu suplu
omenesc...

Şi poate trecutul mă luminează
din spate,
lăsându-mi umbra să alunece-n viitor,
ori poate distanţa ce ne desparte
e un prilej pentru amor...

poezie de Vlad Claudiu Pruteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte

Nu-i navă să ne poarte-aşa departe,
Înspre alte ţinuturi, ca o carte,
Nu-i simpozion care să provoace
Emoţii aşa cum doar o poezie-o poate face.

Într-o astfel de traversadă se poate angaja
Fiece-amărât, fără oprelişti sau hotare;
Cât de ieftină poate fi trăsura care
Plimbă sufletul omenesc din zare-n zare!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!