omenesc

agricultură

Agricultura este maica neamului omenesc care hrăneşte fiii săi.

definiţie celebră de Mihail Kogălniceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

bătrâneţe

Bătrâneţea! Ea e coaja uscată de fruct omenesc, e insulta ruşinoasă adusă fiinţei orgolioase.

definiţie de Hortenis Papadat-Bengescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacrimă (vezi şi lăcrimare)

Lacrima e un leac al firii. E prisosul de simţire, care nu mai încape în sufletul omenesc.

definiţie de Ronetti Roman
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Dumnezeu nu s-a creat singur. El este fiul orgoliului omenesc.

definiţie de B.A. Parain
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţea este o stare de spirit, este reflexia iubirii, este o mostră a veşniciei sufletului omenesc.

definiţie de Ioan Ciprian Moroşanu (25 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul: fulgerul divin care dezvăluie lumea în ambiguitatea ei morală şi pe om în profunda sa incapacitate de a-i judeca pe ceilalţi; umorul: beţia relativităţii a tot ce este omenesc; plăcerea stranie născută din certitudinea că nu există certitudine.

definiţie de Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vanitate

Vanitatea este un călător întârziat care bate la poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glorie, care speră să se ridice fără muncă, vor primi cu multă dragoste şi alai pe acest strălucit oaspete; însă oamenii de ştiinţă, filozofii şi visătorii timpului, care urmăresc un ideal în viaţă, nu se vor osteni să deschidă măcar o poartă acestui drumeţ, temându-se să nu li se tulbure liniştea lor sufletească.

definiţie de Vasile Conta
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Definiţia sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul şi planta, cât şi într-un sens care cuprinde doar omul şi îngerii cereşti. Definiţia primului sens este aceasta: sufletul este desăvârşirea unui corp natural, înzestrat cu organe şi având viaţă în potenţă. Definiţia sufletului în celălalt sens: sufletul este o substanţă necorporală, desăvârşire a corpului, care pune corpul în mişcare după o alegere întemeiată pe un principiu raţional, adică intelectual, în act şi în potenţă. Ceea ce este în potenţă este deosebirea specifică sufletului omenesc;ceea ce este în act este o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc.

definiţie de Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!